Uree serică

Ureea serică este produsul final al metabolismului proteic şi se sintetizează la nivel hepatic.

Aproximativ 90% din ureea produsă în ficat este eliminată prin urină, fără alte transformări şi reprezintă o rută majoră pentru excreţia azotului. O parte din ureea filtrată glomerular se reabsoarbe pasiv la nivelul tubilor uriniferi, de aceea excreţia urinară depinde atât de rata de filtrare glomerulară, cât şi de reabsorbţia tubulară.

Semnificație clinică

Nivelul ureei depinde de alimentaţie (dietă bogată în proteine), rata catabolismului şi funcţia hepatică.

Creşterea nivelului ureei serice se poate datora unor cauze prerenale, renale sau postrenale.

Cauze prerenale:

• Hemoragii gastro-intestinale
• Status hipercatabolic ( traumatisme, arsuri, intervenţii chirurgicale)
• Hipertiroidism
• Sindrom Cushing
• Scaderea perfuziei renale (insuficientă cardiacă, stenoza arterei renale, scăderea volemiei).

Cauze renale:

• Glomerulonefrite acute sau cronice
• Pielonefrite
• Necroză tubulară acută.

Cauze postrenale:

• Obstrucţia tractului urinar (litiază, tumori).

Creatinina reflectă mult mai fidel funcţia glomerulară în comparaţie cu ureea, care este afectată în mare măsură de factori extrarenali.

Ureea este utilă mai ales pentru depistarea altor probleme clinice asociate disfuncţiei renale (ex. dietă bogată în proteine, hemoragiile digestive, statusul hipercatabolic).

Nivelul seric al ureei se corelează mai bine cu simptomatologia “uremică” şi reflectă aportul de proteine (factor important care trebuie monitorizat la bolnavii cu insuficienţă renală cronică).

Referinţele metodei de lucru