Fibrinogen

Fibrinogenul reprezintă proteina sintetizată de ficat cu rol în procesul de coagulare. În calea comună a celor 2 căi ale coagulării, trombina convertește fibrinogenul în fibrină, iar rețeaua de fibrină astfel formată favorizează aderarea plachetelor. De asemenea, în inflamații sau procese necrotice, fibrinogenul este considerat reactant de fază acută.

Semnificație clinică

Determinarea cantitativă a fibrinogenului în plasma umană:

• valori scăzute: hipo şi afibrinogenemiile dobândite sau congenitale.

Deficienţele dobândite de fibrinogen apar în special ca rezultat al proteolizei intravasculare a fibrinogenului de către trombină (coagulopatia de consum, în obstetrică, dupa interventii chirurgicale), veninul de şarpe sau plasmina (hiperfibrinoliza primară după terapia cu streptokinază sau urokinază).

Hipofibrinogenemiile moderate pot să apară în caz de producţie moderată (în afecţiunile hepatice acute sau cronice), pierderi în spaţiul intravascular (în ascite, hemoragii acute sau arsuri) sau în caz de degradare crescută (în şoc sau carcinom).

• valori crescute tranzitorii apar în inflamaţiile acute, fibrinogenul fiind denumit şi “proteina de fază acută” (post operator, dupa traumatisme, infarct miocardic, infecţii).

Valori crescute se regăsesc la pacienții cu neoplasm sau boli inflamatorii cronice. Valorile fibrinogenului cresc fiziologic uşor cu vârsta. Valorile crescute de fibrinogen reprezintă un risc pentru boli cardiovasculare.

Referințele metodei de lucru