Apendicita acută: ce este, cum se manifestă și cum se tratează

Rolul apendicelui nu a fost niciodată pe deplin înțeles, însă studiile recente au descoperit că nu este nici pe departe o structură anatomică inutilă. Cu toate acestea, atunci când, din diverse cauze, apendicele este obstrucționat, poate provoca probleme de sănătate cu un grad ridicat de pericol pentru viața pacientului. Această afecțiune poartă numele de apendicită acută și a fost descrisă, pentru prima dată, de către medicul de origine americană Reginald Heber Fitz, în anul 1886.

Apendicele: localizare și funcții

Apendicele este un segment al intestinului gros, localizat în fosa iliacă dreaptă, la joncțiunea dintre cele două intestine. Are formă tubulară și o lungime de maxim 10-12 centimetri. Apendicele este considerat o componentă primitivă a intestinului gros, având, la începuturi, rolul de a facilita digestia unor alimente mai dure, precum scoarța de copac. Odată cu evoluția omenirii, apendicele și-a pierdut, treptat, acest rol, ajungând să fie considerat un segment lipsit de utilitate.

În realitate, conform ultimelor studii în acest sens, apendicele îndeplinește și alte funcții cu importanță crescută în menținerea sănătății organismului. În primul rând, apendicele este un important rezervor de bacterii benefice pentru funcționarea întregului sistem digestiv, putând să susțină repopularea florei intestinale, atunci când acest lucru este necesar. De asemenea, apendicele susține sistemul imunitar, funcționând ca un organ limfatic, prin secreția de limfocite B și imunoglobuline A.

Ce este apendicita acută?

Atunci când tranzitul de la nivelul apendicelui este îngreunat sau chiar blocat din diferite cauze, pereții acestuia se inflamează și provoacă afecțiunea numită apendicită acută. Ea reprezintă o urgență chirurgicală, având potențial ridicat de agravare, într-un interval de timp foarte scurt. Apendicita acută apare cel mai frecvent la copii și la tineri, persoanele de sex masculin având o predispoziție mai însemnată. Deși populația tânără este mai des afectată de această afecțiune, sunt înregistrate cazuri și la persoanele vârstnice.

Apendicita: cauze și factori de risc

Până în prezent, nu au fost identificate în mod categoric cauzele care conduc la apariția apendicitei acute. Cu toate acestea, există mai multe variante referitoare la factorii declanșatori ai acestei afecțiuni:

• formarea unei obstrucții la nivelul lumenului apendicelui (spațiul interior), prin acumularea de materii fecale și solidificarea acelor resturi;
• traumatismele abdominale;
• formațiunile canceroase de la nivelul tractului digestiv;
• afectiunile inflamatorii ale intestinului;
• infecțiile digestive (cu bacterii sau paraziți).

Citește și

Boala Crohn: tipuri, simptome, diagnostic și tratament

Simptome apendicită acută

Deși nu toți pacienții cu apendicită acută prezintă aceleași manifestări, cele mai frecvente simptome sunt următoarele:

• dureri abdominale severe;
• greață;
• vărsături;
• inapetență (lipsa poftei de mâncare);
• febră ușoară spre moderată;
• constipație.

Durerea manifestată în cadrul unui episod de apendicită acută debutează în zona buricului sau în capul pieptului (epigastru) și se extinde, apoi, în partea dreaptă a abdomenului, fiind mai accentuată la mișcări bruște, strănut sau tuse.

Complicații

Un apendice inflamat poate genera complicații grave, dacă nu este tratat la timp. Cea mai frecventă complicație dată de apendicita acută este peritonita, care apare atunci când se produce ruptura apendicelui, cu revărsarea conținutului în interiorul abdomenului. Astfel, peritoneul (peretele interior al abdomenului) este invadat de bacterii și materii fecale, fiind expus la infecții severe, motiv pentru care peritonita este o afecțiune care pune în pericol viața pacientului. Tratamentul peritonitei se face exclusiv chirurgical, în cadrul intervenției având loc excizia apendicelui și curățarea peritoneului. Este necesară, de asemenea, administrarea de antibiotice, pentru a preveni apariția infecțiilor.

În unele cazuri, apendicita poate evolua către un abces apendicular, care se manifestă prin formarea unei pungi care colectează puroi. Acest proces are loc în timp, fără să genereze neapărat simptome, ceea ce îl face relativ dificil de identificat, fiind vizibil numai cu ajutorul metodelor imagistice de diagnostic. Dacă nu se intervine chirurgical în timp util, atât peritonita, cât și abcesul apendicular pot evolua spre septicemie (infecție generalizată), fapt ce reprezintă un pericol major pentru viața pacientului afectat.

Apendicita la copii

Simptomele de apendicită la copii sunt comparabile cu cele manifestate de către adulți și includ: durere abdominală cu debut în zona buricului, sensibilitate la palpare și, uneori, stări de greață sau vomă și febră (37.5-38.5 grade celsius). Problemele pe care le poate ridica apendicita, în cazul copiilor, sunt legate de felul în care percepe și descrie un copil simptomele, astfel că este necesar un consult medical de specialitate, în cel mai scurt timp de la apariția semnalelor de alarmă.

Apendicita în sarcină

Criza de apendicită la femeile gravide nu se deosebește de alte cazuri decât prin faptul că evoluția spre complicații pune în pericol atât viața mamei, cât și pe cea a fătului. Apendicita în sarcină se tratează chirurgical, folosindu-se cel mai potrivit tip de intervenție pentru fiecare pacientă în parte și, dacă este cazul, antibioticele recomandate vor fi din clasele compatibile cu sarcina. Cazurile de apendicită la femeile gravide sunt rare, însă, atunci când apar, necesită grijă sporită.

Citește și

Infecții relevante în sarcină

Diagnostic

Atunci când pacientul prezintă simptome specifice de apendicită acută, este esențial să se adreseze medicului în cel mai scurt timp, deoarece este o afecțiune unde un interval de câteva ore poate avea o importanță majoră în privința evoluției afecțiunii și a posibilelor complicații. Odată începută consultația, medicul va apela la următoarele metode de diagnostic:

• examenul general - medicul va urmări istoricul medical al pacientului, posibilele afecțiuni ereditare ale acestuia, precum și felul în care au evoluat simptomele de la debut până în momentul consultației (localizarea zonei dureroase, când a apărut durerea și ce intensitate are, ce alte simptome mai sunt prezente);
• examenul fizic - presupune palparea zonei abdominale pentru a verifica dacă pacientul prezintă rigiditate a abdomenului (simptom specific în peritonită), dar și pentru a identifica tipul de durere și comportamentul acesteia în timpul palpării;
• efectuarea de analize de laborator: monitorizarea leucocitelor (atunci când sunt în număr mare, indică prezența unei infecții), test de sarcina (pentru a exclude varianta în care durerile abdominale sunt provocate de prezența sarcinii) sau analize de urină (în vederea eliminării diagnosticului de infecție urinară sau litiază urinară);
• testele imagistice (ecografie abdominală, RMN sau examen CT).

Apendicita - tratament

Odată diagnosticată, apendicita acută se tratează chirurgical, în cel mai scurt timp de la stabilirea diagnosticului. Operația de îndepărtare a apendicelui poartă numele de apendicectomie și se poate realiza prin două metode:

• metoda chirurgicală clasică - presupune realizarea unei incizii oblice de aproximativ 4-6 cm în zona corespunzătoare apendicelui, în timp ce pacientul se află sub anestezie totală sau rahidiană. În prezent, apendicectomia clasică mai este utilizată doar în cazurile de extremă urgență sau atunci când are loc perforarea apendicelui și este necesară spălarea peritoneului;
• metoda laparoscopică - este mai puțin invazivă, fiind necesare trei incizii de dimensiuni mult mai mici, de ordinul milimetrilor, făcând ca recuperarea să fie mai rapidă. Intervenția laparoscopică este cea mai frecventă metodă chirurgicală de îndepărtare a apendicelui (aproximativ 90% din cazuri).

Indiferent de tipul de intervenție, medicul va recomanda administrarea de antibiotice, pentru a preveni apariția de complicații după operația de apendicită. Recuperarea durează, în general, 3-4 zile, fiind necesară spitalizare prelungită în cazurile care au evoluat spre peritonită sau abces peritoneal. Pacientul poate prezenta anumite simptome după operația de apendicită, precum durerea la locul inciziei, starea de slăbiciune și lipsa poftei de mâncare, însă acestea se ameliorează în scurt timp. Este importantă menținerea unei diete pe bază de alimente lichide, în porții mici, în primele zile după intervenția chirurgicală, după care pacientul poate reveni la regimul alimentar obișnuit.

Apendicita acută este o afecțiune relativ comună, estimându-se că, la un moment dat în timpul vieții, o persoană din 20 trece printr-o intervenție chirurgicală de extragere a apendicelui. Atâta vreme cât este tratată în timp util, vindecarea apendicitei este un proces simplu, care necesită puțin timp de recuperare.

Sursa foto: Shutterstock.com