Pesta (ciuma): tipuri, transmitere, factori de risc, simptome, diagnostic, tratament, măsuri de prevenție
Ciuma (pesta) este o boală produsă de bacteria Yersinia pestis şi transmisă de la şobolani la om, prin înţepăturile puricilor care se hrănesc cu sângele ambelor specii, prin contact direct sau în mod excepțional, prin inhalare.
Ciuma este o boală infecțioasă zoonotică gravă cunoscută și ca ”moartea neagră”. Se manifestă prin febră ridicată, oscilantă, adesea însoţită de delir şi de halucinaţii, precum şi de tulburări digestive intense.
Ciuma are un potențial epidemic extrem de ridicat. Fiind o boală infecto-contagioasă ciuma este supusă Regulamentelor Internaţionale pentru maladiile carantinabile. Cele mai afectate țări sunt Madagascar, Republica Democratică Congo și Peru. Vaccinarea este recomandată persoanelor expuse unui risc mare de infectare: personalul din laboratoare, turiștii, militarii care ajung în zonele enzootice.
Tipuri
Există 3 tipuri de ciumă infecțioasă în funcție de calea de transmitere: bubonică, septicemică și pneumonică. Ciuma bubonică
Ciuma bubonică cunoscută ca ”moartea neagră” în Evul Mediu, este forma cea mai comună și este transmisă prin ciupitura puricilor infectați. O dată ajunsă în organism bacteriile traversează sistemul limfatic și se cantonează în cel mai apropiat nodul limfatic unde se multiplică. Din această cauză nodulii limfatici (gangionii) devin inflamați, tensionați și dureroși. Se manifestă prin inflamarea ganglionilor limfatici de la nivel inghinal, axilă sau gât. În stadiile mai avansate ale bolii acești noduli dureroși supurează. Denumirea populară a acestora este de ”bube”.
Ciuma septicemică
Ciuma septicemică apare când infecția se răspândește direct în sânge fără a forma ”bubele”. În acest caz, infecția poate fi produsă prin ciupituri de purici sau prin contact direct al pielii lezate cu materiale infectate.
Ciuma pneumonică
Ciuma pneumonică sau ciuma plămânilor este forma cea mai gravă de ciumă. Apare ca urmare ca o complicație a ciumei bubonice. Bacteria infectantă se poate transmite la altă persoană prin secrețiile eliminate de către bolnav. Acestă formă de ciumă, netratată are o rată mare de mortalitate.
Transmitere
Yersinia pestis are ca rezervor principal rozătoarele. De la animale Y. pestis se transmite la om prin intermediul puricilor șobolanului (Xenopsilla cheopis), în proventricolul si stomacul cărora supraviețuiește timp îndelungat, sau prin praf de dejecte ori produse animaliere. Interuman pesta este transmisă prin puricele Pulex irritans și, frecvent, prin inhalare de picături Flϋgge de la pacient în faza prodromală sau acută a pestei pulmonare.
Factori de risc
- locația: ciuma sau pesta este endemică (larg răspândită) în multe țări din Africa, Asia, America și fostele țări Sovietice. Distribuția geografică a ciumei este strâns legată de cea a rozătoarelor infectate care se găsesc pe toate continentele în zonele tropicale, subtropicale și în cele temperate mai calde
- ocupația: veterinarii, personalul de laborator, persoanele care lucrează în mediul exterior
- vânătoarea, alpinismul sau mersul în camping pot crește riscul contaminării expunând persoana la rozătoare posibil infestate
Semne și simptome
După o perioadă de incubație de 3 - 7 zile, persoanele infectate prezintă simptome asemănatoare cu cele ale gripei: febră mare, frison, durere de cap, dureri la nivelul corpului, stare de slăbiciune, greață și vomă.
Semne:
- febră ridicată
- frisoane
- cefalee (dureri de cap)
- mialgie (dureri musculare)
- slăbiciune musculară
- inflamarea glandelor limfatice
- diaree
- vărsături
- dificultăți de respirație
- dificultăți la înghițire
- delir
Diagnostic
Diagnosticul de certitudine este cel de laborator: identificarea bacteriei în lichidul recoltat din nodulii care supurează, sânge sau spută.
Tratament
Opțiunile de tratament pentru ciumă implică de obicei izolarea într-un salon de spital și tratament cu antibiotice puternice.
Datorită faptului că germenii răspunzători de transmiterea afecţiunii sunt sensibili la antibiotice, aceasta poate fi tratată, dacă se intervine la timp. Cu cât pacientii sunt diagnosticați cât mai rapid, cu atât tratamentul antibiotic și cel de suport sunt mai eficiente. Netratată ciuma evoluează spre deces.
Măsuri de prevenție
- informarea populației asupra zonelor endemice
- educarea populaţiei expuse riscului
- protejarea împotriva ciupiturilor de purici
- evitarea manipulării animalelor sau a carcaselor acestora din zonele endemice cu ciumă
- evitarea contactului cu țesuturi din plăgile supurative sau materiale folosite la acoperirea acestora sau expunerea la pacienții cu forme pneumonice
- dezinsecţia animalelor de companie şi domestice
- utilizarea de repelenţi şi insecticide
- deratizarea şi protecţia rezervelor de hrană, pentru a împiedica accesul rozătoarelor
- vaccinarea categoriilor de risc
