Tetanos și vaccinul antitetanos

Tetanosul este o boală infecțioasă care poate provoca moartea. Bacteria regăsită printre altele în sol și în praful stradal ajunge în piele prin răni cauzate prin tăiere, sfâșiere, mușcături sau julituri sau chiar și prin cele mai mici zgârieturi și se multiplică în corp, eliberând substanţa toxică tetanos care cauzează boala. Simptomatologia deosebit de gravă este caracterizată de crampele musculare, care în cazul spasmelor musculaturii gâtului pot duce la asfixiere.

Tetanosul, fatal în 40-50% din cazuri, este determinat de bacilul Clostridium tetani, manifestat printr-o infecţie localizată la nivelul porţii de intrare şi prin hiperexcitabilitate neuromusculară consecutivă difuzării exotoxinei bacteriene (tetanospasmina) în organism. Tetanosul neonatal este şi mai grav, cu fatalitate între 50-90%, iar supravieţuitorii pot dezvolta sechele neurologice severe şi retard în dezvoltare.

Clostridium tetani este un bacil anaerob, gram-pozitiv, sporulat, sensibil la căldură şi la prezenţa oxigenului. Produce două toxine: tetanolizina şi tetanospasmina. Sporii sunt răspândiţi în sol şi în intestinele animalelor, sunt foarte rezistenţi la căldură, uscăciune, fierbere,dezinfectante. Sunt distruşi prin autoclavare>15 minute.

Tratamentul tetanosului este dificil, mai mult de jumătate din bolnavi decedează. Bolnavii, supraviețuitori după suportarea bolii, nu au protecție contra tetanosului și necesită a fi imunizați pentru prevenirea unei îmbolnăviri repetate. Vaccinarea și revaccinările ulterioare pe parcursul vieții sunt unica măsură înalt eficientă de prevenție a tetanosului.

Cum are loc infectarea prin tetanos?

Tetanosul nu se transmite de la o persoană la alta. Boala apare doar la persoanele neimunizate ca urmare a infectării unei plăgi cutanate, adesea apreciată ca neesențială, produsă de orice obiect înțepător-tăietor murdar cu sol contaminat (cuie, ace, ghimpi, așchii, foarfece, cuțit etc., etc.) sau prin zgârieturi, mușcături de animale. Ca poartă de intrare a bacilului tetanic pot servi și plăgile cauzate de arsuri, îngheț. Nou-născutul poate fi infectat în cazul când cordonul ombilical este tăiat cu un instrument nesteril și /sau pe el se aplică un pansament nesteril.

Semne și simptome

Simptomele tetanosului se manifestă de la câteva zile la câteva săptămâni de la contaminare. Perioada de incubație este între 7 și 10 zile. Semnele caracteristice tetanosului: contractură puternică la nivelul musculaturii feței, gâtului, toracelui, spatelui și abdomenului, prezența crizelor de spasm generalizat, cu afectarea într-o mai mică măsură a picioarelor și mâinilor.

Primele simptome ale bolii: contractură musculară care blochează maxilarele, contractura mușchilor gâtului și abdomenului, dificultăți la înghițire.

Simptome ulterioare: spasme musculare severe, contractură musculară generalizată, tulburări grave ale sistemului nervos autonom.

Alte simptome ale tetanosului care se pot instala sunt:

• febra/ frisoane însoțite de transpiraţia excesivă
• ritmul cardiac accelerat
• hipertensiunea arterială
• dificultăţi de respiraţie
• pneumonia
• fracturi osoase
• leziuni cerebrale

Diagnostic

• meningita, encefalita și rabia pot fi confundate cu tetanosul
• abces alveolar
• intoxicația cu stricnina
• tetania din hipocalcemii
• reacții la unele medicamente

Tetanos neonatal

Tetanosul care apare în timpul sarcinii sau în ultimele 6 săptămâni de sarcină se numește tetanos matern, iar tetanosul care debutează în primele 28 zile de viață se numește tetanus neonatal. Persoane de toate vârstele se pot îmbolnăvi de tetanos, dar boala este în mod particular frecventă și severă la nou-născuți și mamelor lor, dacă mamele nu sunt protejate de tetanos prin vaccinare cu toxoid tetanic. Tenanosul necesită tratament într-un spital de referință. Tetanosul neonatal, care este cel mai grav și fatal, este mai frecvent în zone rurale, greu de ajuns, unde nașterile au loc la domicilul gravidei, fără proceduri sterile adecvate și într-un mediu impropriu.

Vaccinare

Vaccinarea antitetanică este obligatorie deoarece boala nu imunizează, toxina fiind slab imunogenă. Imunizarea contra tetanosului se efectuează gratuit copiilor și adulților la medicul de familie. Prin vaccinare şi conduită postexpunere adecvată, această patologie poate fi stăpânită până la eliminare. Pentru atingerea acestui obiectiv, acoperirea vaccinală populaţională pentru componenta antitetanică trebuie să fie de peste 95%. Expunerea la o doză infectantă mare (plagă cu potenţial tetanigen, naştere cu posibilitatea infectării bontului ombilical, în lipsa unei conduite aseptice), poate depăşi imunitatea conferită de vaccinările anterioare, astfel încât se impune luarea unor măsuri preventive suplimentare.

În prezent, pe lângă vaccinurile asociate, se practică şi vaccinarea antitetanică simplă doar cu anatoxină tetanică purificată şi adsorbită (VTA). La adulţi se recomandă a se realiza cu bivaccinul dT, eventual cu trivaccinul dTpa pentru a conferi protecţie concomitentă şi pentru alte 1-2 patologii.

În general se recomandă vaccinarea sugarilor și a copiilor mici împotriva virusului tetanos, difteriei, tusei convulsive, , paraliziei infantile și hepatitei B. Pentru protecţie împotriva acestor 6 boli este foarte utilă vaccinarea cu un vaccin combinat. Astfel scade numărul injecțiilor necesare iar respectarea calendarului de vaccinări devine mai simplă și mai clară.

Tratament

Primul pas în cazul unei infecții tetanice contactată prin intermediul unei plăgi este tratamentul local: curățarea corectă a plăgii, extragerea de corpi străini dacă este necesar, aplicare soluție antiseptică.

Tratamentul general este reprezentat de administrare de anatoxină ATPA, penicilină, ser antitetanic sau imunoglobuline. Pe lângă tratamentul etiologic se mai face și un tratament simptomatic ce are ca scop stoparea contracturilor musculare: doze mari de barbiturice și benzodiazepine, mai ales când infecția tetanică este generalizată.

Măsuri preventive

Educarea populației asupra necesității imunizării complete cu vaccin tetanic (cuprinsă în Calendarul de vaccinare sau recomandată pentru recuperarea imunităţii specifice la gravide, adulţii neprotejaţi sau unele categorii de personae la risc profesional), precum şi în privinţa pericolului rănilor înțepate și plăgilor închise cu potențial tetanigen și necesitatea profilaxiei active și/sau pasive după rănire.

Imunizarea activă cu vaccin tetanic, care asigura protecție durabilă pentru cel puțin 10 ani dacă este efectuată după schema recomandată în Calendarului de vaccinări, după care o singură doză de rapel (programat sau de necesitate) determină niveluri ridicate şi protective de imunitate specifică.