Acid fenilglioxilic - înainte de expunere

Acidul fenilglioxilic este un metabolit al stirenului, care se poate detecta la nivel urinar, după expunerea profesională sau accidentală la stiren. Stirenul este un compus organic, lichid, uleios, incolor şi volatil, care face parte din grupa hidrocarburilor aromatice şi este utilizat în industria maselor plastice pentru producţia polistirenului, a copolimerului stiren-butadiena, în industria cauciucului sintetic, a răşinilor pentru produse armate cu fibră de sticlă şi a vopselelor.

Cea mai probabilă posibilitate de intoxicaţie este prin inhalarea vaporilor de stiren sau ocazional prin contact cutanat. Expunerea profesională la stiren are loc în timpul fabricării, transportului monomerului şi polimerizării. Ingestia nu reprezintă un risc profesional important.

Efectele expunerii acute sunt:

• iritarea nasului şi gâtului, rinoree, respirație șuierătoare, tuse
• edem pulmonar
• aritmie cardiacă şi comă.

Inhalarea și ingestia stirenului afectează sistemul nervos central (SNC), provocând dureri de cap, vertij, stare de rău, stare de vomă, fatigabilitate, ataxie. Expunerea cutanată produce iritaţie, prurit şi dermatită (poate afecta SNC).

Efectele expunerii cornice sunt:

• afectarea SNC cu scăderea coordonării, concentrării şi a memoriei pe termen scurt
• alterarea funcţiei hepatice
• traseu ECG patologic.

Stirenul este metabolizat de citocromul P450 prin oxidare la 7,8-oxid stiren, care este metabolitul activ principal şi este excretat ca şi acid fenilglioxilic (aproximativ 30%), acid mandelic (60-80%) şi cantităţi foarte mici de acid hipuric. Nivelul metaboliţilor în urină se corelează direct cu gradul de expunere.

Referinţele metodei de lucru