Cadmiu în urină
Generalități
Cadmiul este un metal alb-argintiu, prezent în cantităţi variabile în minereurile de zinc. Este utilizat în principal în procesul de electro-galvanizare şi în reactoarele atomo-nucleare.
În forma sa organică, cadmiul este întâlnit în alimente, apă şi aer. Aportul normal de cadmiu prin dietă variază între 2 şi 200 µg/zi.
Efectele toxice acute ale cadmiului depind de calea de expunere. Inhalarea unor cantităţi mari de particule de cadmiu produce într-o primă fază febră, cefalee, greaţă, vărsături, iritaţie nazo-faringiană, tuse, dispnee, urmată de instalarea unei pneumonite chimice şi, posibil, a unui edem pulmonar acut letal.
Expunerea cronică la particule de cadmiu din aerul respirat poate genera emfizem pulmonar.
Un alt efect al expunerii cronice este perturbarea metabolismului osos cu osteomalacie, osteoporoză şi risc crescut de fracturi spontane.
Inhalarea sau ingestia cronică a acestui metal determină leziuni renale,caracterizate prin disfuncţie tubulară şi/sau glomerulară cu proteinurie, alterarea capacităţii de concentrare a urinii.
Indicații
- diagnosticul expunerii acute sau cronice la cadmiu.
Bibliografie
Referinţele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- MetodaInductively Coupled Plasma - Mass Spectrometry (ICP-MS)
- Material uzualurină spot (se recoltează în recipiente de plastic, fără capac metalic, necolorate)
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Cantitate minimă20 ml
- Frecvența1/săptămână
- Observații
- Dacă au fost administrate substanțe de contrast care conțin iod sau gadoliniu, probele trebuie recoltate după 96 de ore de la administrare.
- Se evită colectarea probei într-o zonă în care este posibilă contaminarea mediului (în mediile industriale și în construcții este importantă îndepărtarea îmbrăcămintei purtate la locul de muncă pentru a preveni contaminarea probei cu praful de pe haine).
- În cazul în care este necesar, transferul probei se realizează prin turnare directă (nu se folosesc pipete, seringi, ace etc.)