Indice HOMA (rezistența la insulină)

Insulina este un hormon proteic sintetizat, stocat şi secretat de celulele beta localizate în insulele Langerhans ale pancreasului. Are rolul de a regla concentraţia sanguină a glucozei, fiind eliberată în circulaţie ca răspuns la prezenţa glucozei în sânge, de obicei după ingestia de alimente. Se leagă de receptorii celulari ai ţesuturilor ţintă (ficat, ţesut adipos, ţesut muscular) şi determină scăderea concentraţiei sanguine a glucozei prin stimularea glicogenolizei hepatice, a sintezei de trigliceride în ţesutul adipos şi a sintezei de proteine în muşchi. Rezistenţa la insulină constă în scăderea efectului insulinei asupra țesuturilor ţintă, cu creşterea necesarului de insulină, fiind un mecanism patogenic important în dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2. În plus, rezistența la insulină este întâlnită în cazul femeilor cu tulburări de fertilitate şi în sindromul ovarelor polichistice, fiind frecvent o cauză indirectă de sterilitate şi tulburări menstruale la femeile tinere.

Aprecierea directă a efectului insulinei asupra concentraţiei sanguine a glucozei nu este posibilă în prezent datorită costurilor ridicate.

O metodă alternativă pentru determinarea rezistenţei la insulină este indicele HOMA („Homeostasis Model Assesssment”), care se calculează pe baza valorilor glicemiei şi insulinei (à jeun).

Indicații clinice

• Indice de masă corporală (IMC) > 28 kg/m2
• Sindrom metabolic
• Diabet zaharat tip 2
• Sindromul ovarelor polichistice
• Tulburări menstruale (de exemplu, amenoree)
• Infertilitate

Referințele metodei de lucru