Lizozim în urină

Lizozimul (muramidaza) este o enzimă bacteriolitică cu greutate moleculară de 14,4 kiloDaltoni (kDa). Are capacitatea de a distruge peretele celular al bacteriilor Gram-pozitive (în special), prin hidrolizarea legăturii glicozidice beta-1,4 dintre acidul N-acetilmuramic (NAM) şi N-acetilglucozamina (NAG) (carbohidraţi prezenţi în peretele bacterian). Se găseşte în cantitate mare în secreţii, cum ar fi: lacrimi, salivă şi mucus, în citoplasmă neutrofilelor polimorfonucleare (PMN), dar cea mai mare cantitate de lizozim se întâlneşte în albuşul de ou.

Lizozimul seric provine din distrucția celulelor liniei granulocitare şi monocitare, care conţin aceasta enzimă în lizozomi. Concentraţia serică creşte proporţional cu gradul de reînnoire celulară, fapt care explică creşterea constantă a nivelului în sindroamele mieloproliferative (leucemie mieloida cronică(LMC) şi în anumite sindroame mielodisplazice care au o componentă monocitară, de exemplu leucemia mielomonocitară cronică (LMMC).

Creşterea nivelului seric şi/sau urinar se regăseşte, de asemenea şi în anumite leucemii acute mieloide(LĂM) care implică linia monocitara: leucemii acute mielomonocitare(LAM4), leucemii acute monoblastice şi monocitare (LAM5a şi b), astfel prin determinarea nivelului de lizozim, alături de citologie, citochimie, imunofenotipaj, se poate confirma natura monocitara a proliferării.

Activitatea lizozomală este crescută în ser şi în: tuberculoză, sarcoidoză, anemie megaloblastică, infecţie bacteriană acută, colită ulcerativă, boală Crohn, insuficienţă renală severă, reject de grefa renală, infecţii de tract urinar, pielonefrită, glomerulonefrita şi nefroză.

Un nivel scăzut al lizozimului se regăseşte în neutropeniile de origine centrală şi în leucemiile acute limfoblastice.

Lizozimul urinar reprezintă un indicator relativ sensibil al afectării tubulare ( lizozimul este în mod normal reabsorbit la nivelul tubului contort proximal) Laptele matern conţine cantităţi importante de lizozim, cu rol în apărarea naturală a noului născut de infecţii (laptele de vacă nu conţine lizozim).

Mutaţii la nivelul genei lizozomului pot fi la originea acumulării de proteine amiloide în anumite ţesuturi responsabile de apariţia unei boli rare: amiloidoza sistemică non neurologică (tip Ostertag)

• www.mayomedicallaboratories.com
• Cerba ,Guide des analyses specialisees, 5e edition