Proteine în urină
Generalități
Proteinele sunt macromolecule alcătuite din aminoacizi. Cu exceptia imunoglobulinelor, care au origine plasmocitară, marea majoritate a proteinelor se sintetizeaza în hepatocite.
Proteinele serice au fost grupate în două mari clase: albumine şi globuline. Albuminele sunt alcătuite exclusiv din aminoacizi, dar globulinele conţin şi glucide şi/sau lipide fixate sub forma gluco- şi lipoproteinelor.
Rinichii au un rol important în conservarea proteinelor plasmatice. Astfel, în condiţii normale, proteinele cu greutate moleculară mică (cum ar fi insulina) sunt filtrate glomerular în cantitate mare, iar proteinele cu greutate moleculară intermediară (cum ar fi transferina, albumina) sunt filtrate în cantităţi mici. Majoritatea acestor proteine sunt reabsorbite la nivelul tubilor renali.
Proteinele urinare sunt alcătuite în principal din proteine serice filtrate glomerular care nu au mai fost reabsorbite la nivelul tubilor contorţi proximali şi din proteine secretate la nivelul tubilor renali.
Semnificație clinică
Un nivel crescut al proteinelor urinare poate avea ca şi cauze:
- Proteinuria glomerulară determinată de creşterea permeabilităţii membranei glomerulare (ex. glomerulonefrita, sindrom nefrotic)
- Proteinuria tubulară reabsorbţia tubulară incompletă a proteinelor (ex. nefrita interstiţială)
- Proteinuria secundară unei concentraţii plasmatice crescute a proteinelor (ex. mielom multiplu, mioglobinurie)
- Inflamaţii / tumori ale tractului urinar
Deşi proteinele pot fi determinate şi din urina spot, în cazul sindromului nefrotic sau a afecţiunilor inflamatorii renale se recomandă determinarea proteinelor din urina/24h.
Bibliografie
Referinţele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- MetodaFotometrie/Turbidimetrie
- Material uzualurină spot
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei7 zile la 2-8°C, 1 lună la -20°C
- Cantitate minimă10 ml
- Frecvențazilnic