Uree în lichid peritoneal (ascită)

Ureea plasmatică este produsul final al metabolismului proteic şi reprezintă aproximativ 90% dintre componentele azotate ale urinii. Grupările amino ale ureei provin din amoniac şi acid aspartic şi sub acţiunea a cinci enzime sunt convertite în uree. Reacţiile au loc numai în hepatocite, în citoplasmă sau mitocondrie. 50-60% din ureea filtrată glomerular se reabsoarbe pasiv. Nivelul ureei plasmatice depinde de alimentaţie (dietă bogată în proteine), rata catabolismului şi de funcţia hepatică. Ureea este difuzibilă prin membranele celulare. Excreţia urinară depinde de rată de filtrare glomerulară şi reabsorbția tubulara.

În cazul lichidului peritoneal, determinarea ureei este utilă pentru diagnosticul diferenţial cu urină. Valori crescute ale ureei şi creatininei în lichidul peritoneal în asociere cu un nivel crescut al ureei serice şi valori normale ale creatininei serice sunt sugestive pentru ruptura de vezică urinară.

Referințele metodei de lucru