Vitamina B1 (tiamin pirofosfat, TPP)

Vitamina B1 (tiamina), este una dintre cele 8 vitamine B şi se numeşte B1 fiindcă a fost prima vitamină B descoperită.

Este sintetizată de o varietate de plante şi microorganisme şi apare în formă liberă, legată de proteine sau sub forma de esteri mono-, di- sau trifosfat. Deoarece nu poate fi sintetizată în organism, este necesar aportul ei prin alimentaţie.

Cea mai importantă formă coenzimatică din punct de vedere fiziologic este tiaminpirofosfatul, cu rol în metabolismul energetic al organismului şi în principalele căi de biosinteză. La nivelul sistemului nervos intervine în sinteza lipidelor şi a acetilcolinei.

Semnificație clinică

Deficitul de vitamina B1 apare cel mai frecvent la alcoolici, boala Crohn, anorexie şi în cazul pacienţilor cu dializă. Simptomele cele mai frecvente ale deficitului sunt: fatigabilitate, iritabilitate, depresie, disconfort abdominal. Deficitul clasic de vitamina B1 determina boala Beriberi, care se manifestă prin: simptome neurologice şi cardiovasculare (afectarea miocardului, insuficienta cardiacă, neurita şi paralizii neurale) asociate cu disfuncţie metabolică sub formă de acidoză lactică şi cetoacidurie.

Alte afecţiuni cu deficit de vitamina B1 sunt: encefalopatia Wernicke, sindromul Korsakov şi câteva forme de paralizie Landry.

Testul determină forma activă a tiaminei, tiamin pirofosfatul (TPP).

Referinţele metodei de lucru