Anticorpi anti Chlamydophila psittaci IgM

Chlamydophila (Chlamydia) psittaci este o bacterie gram negativă cu ciclu de viaţă obligatoriu intracelular care aparţine familiei Chlamydiaceae, genul Chlamydophila şi este agentul etiologic al psitacozei (febra papagalilor sau ornitoză), boală cu răspândire universală.

Chlamydophila psittaci este natural găzduită de numeroase specii de păsări, rezervorul major fiind reprezentat de psittacine. Păsările infectate pot arata semne evidente de boală cu evoluţie potenţial fatală, deşi frecvent semnele sunt minore (anorexie, diaree, letargie şi pene zbârlite).

Infecţia umană este sporadică şi a fost asociată cu expunerea la papagali, canari, peruşi, vrăbii, raţe, găini şi ocazional la mamifere , risc mai mare de boală având angajaţii din magazinele de animale de companie, grădini zoologice, medicii veterinari sau crescătorii de păsări.

Chlamydophila psittaci este prezentă în sângele, ţesuturile, secreţiile, excrementele, precum și la nivelul penelor păsărilor infectate şi poate fi răspândită timp de mai multe luni de la infecţia acută. Omul se poate infecta prin inhalarea aerosolilor proveniţi din secreţii si excremente, muşcătura păsărilor sau contactul direct cu animalul infectat. Transmiterea interumană este rară.

După o perioadă de incubaţie de 1-2 săptămâni boala poate debuta brusc cu febră înaltă şi frisoane sau progresiv cu creşterea treptată a febrei şi disconfort general. Se remarcă tusea persistentă uscată sau productivă cu spută mucoidă cu striuri de sânge. Frecvent, ritmul cardiac este scăzut iar cefaleea este difuză şi severă. Alte manifestări includ inapetenţă, mialgii, artralgii, erupţii maculare eritematoase, iar spre sfârşitul primei săptămâni se pot instala tulburări gastro-intestinale. Endocardita este o complicaţie rară, cele mai afectate fiind persoanele cu istoric de reumatism articular acut sau valvulopatii congenitale.

Semnificație clinică

Diagnosticul serologic constă în evidenţierea anticorpilor IgA, IgM, IgG. O creştere de cel puţin patru ori a titrului anticorpilor IgG în serul al doilea, recoltat la un interval de aproximativ 14 zile, comparativ cu primul ser sau un titru semnificativ al anticorpilor IgM pledează pentru o infecţie acută cu Chlamydia psittaci.

Henry's Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods 22nd Edition, McPHERSON-PINCUS