Anticorpi anti Legionella pneumophila IgM

Legionelele sunt bacili Gram negativi, mobili prin intermediul flagelilor. În prezent în cadrul genului sunt descrise până în prezent 45 de specii, dintre care Legionella pneumophila este cea mai importantă specie patogenă la om.

Legionella este foarte larg răspândită în natură mai ales în medii apoase (râuri, lacuri) şi sunt capabile să supravieţuiască în condiţii foarte variate.

Legioneloza este termenul folosit pentru denumirea a doua sindroame clinice diferite: boala legionarilor (pneumonie severă asociată cu manifestări multisistemice) şi febra Pontiac (boală acută, febrilă, autolimitată).

Prinicipala modalitate de transmitere a infecţiei este prin inhalarea aerosolilor de apă contaminată, nu au fost descrise cazuri de transmitere prin contact interuman.

2 -10 zile

Semne clinice

• tuse
• cefalee (durere de cap)
• angină (durere în piept)
• dispnee
• dureri musculare
• letargie
• confuzie
• slăbiciune
• diaree apoasă
• grețuri
• vărsături
• dureri abdominale

Indicații clinice

Testarea pentru Legionella se recomandă mai ales în cazul unei pneumonii asociate cu simptome gastrointestinale (diaree, grețuri) și/sau confuzie.

Diagnosticul serologic este cel mai adesea retrospectiv deoarece seroconversia se produce în câteva săptămâni; confirmarea bolii se realizează prin creşterea de patru ori a titrului anticorpilor în două probe pereche: prima recoltată în faza acută a bolii, cealaltă la un interval de 2-3 săptămâni.

Un rezultat negativ nu exclude infecţia cu Legionella (uneori este nevoie de o perioadă de 4-6 săptămâni pentru că titrul de anticorpi să fie detectabile).

În unele cazuri nivelul seric de anticorpi poate deveni nedetectabil în decurs de o lună, sau tratamentul antibiotic precoce poate suprima răspunsul umoral

Un singur rezultat pozitiv indică doar expunerea imunologică fără a preciza momentul contractării infecţiei.

• http://cid.oxfordjournals.org/
• http://www.mayomedicallaboratories.com/