Anticorpi anti Treponema pallidum IgM
Generalități
Sifilisul este o boală sistemică cauzată de infecţia cu spirocheta Treponema pallidum, transmisă pe cale sexuală (95 % din cazuri), sanguină sau transplacentară (sifilis congenital).
Evoluția bolii
Sifilisul are o evoluţie cronică, în mai multe faze:
- Sifilisul primar: după o perioadă de incubaţie de aproximativ 3 săptămâni (3-90 de zile), faza primară se caracterizează prin apariţia şancrului sifilitic la poarta de intrare (papula care se transformă într-o ulceraţie superficială, nedureroasă), alături de o limfadenopatie satelită nedureroasă. În absența tratamentului, şancrul cicatrizează în 1-8 săptămâni.
- Sifilisul secundar (apare după 2-12 săptămâni de la contactul infectant şi are o durată de 2-3 ani) corespunde diseminării infecţiei în organism şi se caracterizează printr-o erupţie cutanată polimorfă (macule, papule, pustule), poliadenopatii şi semne generale (febră, cefalee, poliartralgii, dureri osoase, hepatită, afectare renală).
- Urmează o fază de latență, inactivă clinic, în care diagnosticul este strict serologic.
- Sifilisul terţiar - apare la 5-10 ani sau chiar mai mult (15-30 ani) de la infectare; se manifestă prin leziuni granulomatoase (localizare cutanată, viscerală, osoasă), modificări degenerative ale sistemului nervos central (neurosifilis), afectare cardiovasculară.
Sifilisul congenital
Se poate transmite de la mama netratată la făt pe cale transplacentară (de obicei, după luna a patra de sarcină), dar şi în timpul nașterii. Poate determina moartea intrauterină a fătului, malformaţii congenitale (dentare, osoase, oculare) sau chiar moartea post-partum. La aproximativ 75 % dintre copiii netrataţi apare aşa numita triadă Hutchinson: dinţi Hutchinson (incisivi bombați cu bază largă, ascuţiţi), keratita interstiţială, surditate.
Semnificație clinică
Diagnosticul de sifilis se bazează pe datele clinice asociate cu detecția anticorpilor faţă de Treponema pallidum. Anticorpii anti Treponema pallidum IgM apar primii în timpul fazei precoce a sifilisului primar, fiind prezenţi în timpul fazei primare şi secundare a sifilisului. În măsura în care sifilisul secundar evoluează (2-3 ani) anticorpii de tip IgM scad până la dispariție. Un număr redus de pacienţi pot prezenta niveluri persistente scăzute de anticorpii specifici de tip IgM şi după o perioadă de 2 ani. În cazul unei suspiciuni de sifilis în faza precoce, se recomandă retestarea pacienților cu rezultate negative după un interval de aproximativ o săptămână.
Bibliografie
Referințele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- SinonimeSifilis
- MetodaChemiluminiscență
- Material uzualser (dop galben/roșu)
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei7 zile la 2-8°C, >7 zile la - 20°C
- Cantitate minimă1 ml
- FrecvențaTransmis