Histamina în urină
În cazul unei reacții alergice, mastocitele activate eliberează histamină și triptază de la nivelul granulațiilor. Mastocitele sunt celule mari care se regăsesc în tegumente, la nivel intestinal, în căile respiratorii și în măduva osoasă.
În mod normal concentrația de histamină în sânge și urină este foarte scăzută. Creșteri semnificative pot fi observate la persoanele cu reacții alergice severe și la persoanele care prezintă afecțiuni cu un număr crescut de mastocite sau care se activează fără prezența unui alergen.
Activarea mastocitelor se asociază cu forme severe de reacții alergice – șoc anafilactic, care poate determina apariția unor vezicule la nivel tegumentar, hipotensiune arterială, îngustarea semnificativă a căilor respiratorii. În șocul anafilactic, concentrația de histamină crește rapid, revenind la normal în 30 – 60 minute de la debut. Concentrația crescută poate fi determinată și după episodul alergic prin determinarea metabolitului primar al histaminei – N-metilhistamina.
Persistența unui nivel crescut de histamină și triptază poate fi asociate cu mastocitoza.
Indicații clinice:
- Analize medicale suplimentare pentru diagnosticul reacției de hipersensibilitate tip I
- Mastocitoză
- Mastocitom
- Leucemie mieloidă cronică
- Policitemia vera
- Urticarie
Metode și materiale folosite
- MetodaEnzyme Immunoassay (EIA)
- Material uzualurină spot
- Transport (temp. °C)zăpadă carbonică
- Cantitate minimă10 ml
- Frecvența1/săptămână
- Observații
Cu 24 de ore înainte de recoltare este recomandat să evitaţi alimentele bogate în histamină: unele soiuri de brânză şi mezeluri (salam, şuncă), varză, spanac, roşii, vin roşu/alb, şampanie, bere şi diverse specii de peşte (ton, sardine, macrou).
Probele hemolizate vor fi respinse.