LH (hormon luteinizant)
Generalităţi
Hormonul luteinizant (LH) este o glicoproteină secretată la nivelul hipofizei, ca raspuns la secreţia hormonului eliberator de gonadotropină (LHRH sau GnRH) de către hipotalamus. Steroizii ovarieni, mai ales estrogenii, reglează secreţia de LH de către hipofiză.
La femei, LH si FSH reglează ciclul menstrual. Astfel, când foliculul ovarian care conţine ovulul ajunge la maturitate, secreţia în cantitate crescută de LH determină eliberarea ovulului, iar foliculul este transformat în corp galben, responsabil de secreţia de progesteron şi estradiol. În timpul fazei foliculare şi luteale, concentraţiile de LH sunt mult mai mici comparativ cu faza ovulatorie, estrogenii exercitând un feedback negativ asupra eliberarii LH. În schimb, cu puţin timp înaintea ovulaţiei, steroizii ovarieni (mai ales estradiolul) exercită un feedback pozitiv asupra eliberarii LH. La menopauză sau în urma ovarectomiei, concentraţia estrogenilor scade, cu pierderea feedback-ului negativ asupra GnRH şi creşterea concentraţiei de LH şi FSH.
La bărbat, rolul principal al LH este stimularea producţiei de testosteron de către celulele Leydig, cu rol în reglarea procesului de spermatogeneză la nivelul celulelor Sertoli ale tubilor seminiferi testiculari. Testosteronul exercită un feedback negativ asupra eliberarii LH. Insuficienţa gonadală, o cauză a infertilităţii, este indicată de concentraţii ridicate de LH şi FSH asociate cu concentraţii scăzute ale hormonilor gonadali.
Semnificație clinică
La femei, concentraţiile crescute de LH pot indica amenoree, menopauză, insuficienţă ovariană prematură, sindromul ovarelor polichistice, hipogonadism hipergonadotropic sau ovulaţie.
La bărbaţi, concentraţii crescute de LH apar în insuficienţa testiculară primară, sindromul Klinefelter, anorhie, hipogonadism hipergonadotropic.
Indicații
- predicţia ovulaţiei
- evaluarea cazurilor de infertilitate
- diagnosticul unor afecţiuni hipofizare şi gonadale
Creşterea concentraţiei de LH precede ovulaţia şi, în cazurile în care trebuie stabilită perioada de fertilitate optimă pentru programarea actului sexual sau a inseminării artificiale, urmărirea zilnică a concentraţiei de LH este foarte importantă.
Pentru procedeul de fertilizare in vitro se prelevează mai multe probe pentru a aprecia exact momentul ruperii foliculului, necesar pentru aspirarea ovulului.
Bibliografie
Referinţele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- MetodaChemiluminiscență / Chemiluminescent Microparticle Immunoassay (CMIA) / Electrochemiluminiscență
- Material uzualser (dop galben/roșu)
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei2 zile la 2-8°C, > 2 zile la -20°C (se evită ciclurile repetate de congelare-decongelare)
- Cantitate minimă1 ml
- Frecvențazilnic