Receptor solubil de transferină

Fierul, stocat în organism sub formă de feritină şi hemosiderină, este transportat în plasmă legat de transferină, o beta 1–globulină cu 2 locuri de legare a fierului. Complexul format dintre Fe3+ şi apotransferină se numeşte transferină. În urma legării transferinei la receptorul său specific de pe suprafaţa celulelor, complexul transferină–receptor se internalizează într-o vacuolă care va fi acidifiată, eliberând astfel fierul de pe transferina, iar apoproteina se reciclează. Celulele internalizează fierul prin intermediul receptorului de transferină de la suprafaţa lor. Numărul acestor receptori este proporţional cu necesitatea de fier a celulei (toate celulele, cu excepţia eritrocitelor mature, exprimă la suprafaţa lor receptori ai transferinei).

La adultul normal, 80% dintre receptorii transferinei se situează la nivelul precursorilor eritroblastici medulari. Densitatea receptorilor, pe suprafaţa eritroblaştilor, este invers proporţională cantităţii de fier disponibile. Astfel, un deficit de fier induce o creştere rapidă a sintezei de receptori de transferină la suprafaţa celulelor, iar un exces de fier reduce numărul de receptori. Nivelul seric al formei solubile a receptorului de transferină exprimă în mod fidel cantitatea de receptori de transferină celulară, în principal eritroblastică şi, în măsura mai mică, reticulocitară, fiind un indicator al activităţii eritropoetice şi al deficitului tisular în fier. Se estimează că nivelul receptorului solubil de transferină exprimă o carenţă funcţională de fier, o eritropoieză deficientă, spre deosebire de transferina care informează despre nivelul fierului din rezerve.

1. Un nivel scăzut al receptorului solubil de transferina se observă în:

• Hipoplazia eritroidă (de ex. după transfuzii multiple)
• Insuficiență renală cronică
• Aplazie medulară
• Chimioterapie

1. Un nivel crescut apare în situaţii diferite de stimulare a eritropoiezei, astfel:

• Diseritropoieza congenitală
• Hemoliză acută
• Hemoliză constituţională (sferocitoza, drepanocitoza...)
• Sindrom talasemic major sau intermediar
• Anemie megaloblastică
• Poliglobulie secundară
• Anemie feriprivă

1. Urmărirea răspunsului terapeutic a diferitelor tratamente:

• tratamentul cu eritropoietină recombinantă, caz în care, nivelul de receptor solubil de transferină are valoare predictivă înainte de creşterea concentraţiei de hemoglobină
• tratamentul aplaziei medulare prin terapie imunosupresivă
• tratamentul unei anemii megaloblastice cu vitamina B12
• corecţia hipersplenismului prin splenectomie

Concentraţia receptorului solubil al transferinei din circulaţie este proporţională cu rata eritropoiezei, deoarece utilizarea fierului este mai pronunţată la nivelul celulelor precursoare eritroide. Dozarea receptorului solubil al transferinei oferă un ajutor în diferenţierea anemiei feriprive de anemia din bolile cronice, în special dacă se evaluează sub forma unui index luând în considerare şi concentraţia feritinei. De asemenea, nivelului seric al receptorului solubil de transferina este important pentru explorarea carențelor marţiale la pacienţii care prezintă o boală cronică (inflamaţie, infecţie, patologie malignă)

Cerba, Guide des analyses specialisees, 5e edition