Anticorpi anti virus varicelo-zosterian IgG

Virusul varicelo-zosterian (VZV), care face parte din familia Herpesviridae, este agentul etiologic al varicelei. Perioada de incubaţie este de două săptămâni. Varicelă (vărsatul de vânt) este o boală virală acută, cu un grad ridicat de contagiozitate, cu prevalenţă sezonieră iarna şi primăvara, caracterizată prin apariţia unui exantem vezicular generalizat, adesea însoţit de febră. Deşi în copilărie se manifestă de cele mai multe ori ca o afecţiune minoră, varicela tinde să aibă o evoluţie mai severă la adulţi şi poate fi fatală, în special la nou-născuţi şi la subiecţii imunocompromişi.

În urma primoinfecţiei virusul rămâne în stare latentă în ganglionii nervoşi, iar după reactivarea ulterioară, VZV poate cauza zona zoster, o boală care afectează în principal bătrânii şi persoanele imunocompromise, care se manifestă prin erupţii dureroase, circumscrise, ale unor leziuni veziculare, cu inflamaţia rădăcinii dorsale asociate sau a ganglionilor nervilor cranieni senzitivi. Apărută la femeile gravide, varicela poate conduce la afectarea severă şi chiar fatală a nou-născutului.

O infecţie care apare în primele patru luni de sarcină poate cauza malformaţii ale copilului, în timp ce o infecţie care apare în perioada perinatală poate cauza infecţii cu risc vital pentru nou-născut. Evaluarea statusului imun specific al VZV poate servi pentru orientarea managementului pacienţilor imunodeprimati şi a administrării agenţilor antivirali.

Semnificație clinică

În cazul primoinfecţiei anticorpii de tip IgM şi IgG anti VZV sunt detectabili la 3-5 zile de la debutul bolii şi ating un maxim în 1-2 săptămâni. În cazul varicelei, anticorpii de tip IgM pot persista 4-8 săptămâni.

Prezenţa anticorpilor specifici tip IgM trebuie interpretată cu prudenţă, aceştia sunt prezenţi în varicela acută, în aproximativ 50% din cazurile de zona zoster, dar şi în cazul stimulării policlonale nespecifice a sistemului imunitar(diverse vaccinuri etc.).

Diagnosticul infecţiei acute se bazează în principal pe prezenţa anticorpilor IgM specifici şi pe evidenţierea seroconversiei anticorpilor IgG. În cazul zonei zoster se observă o creşterea semnificativă a titrului anticorpilor IgG (două probe recoltate la interval de 15 zile).

Anticorpii specifici de tip IgM nu sunt prezenţi în mod constant.

Referinţele metodei de lucru