Erizipel: cauze, simptome, tratament
Erizipelul este o infecție, o formă de celulită infecţioasă, care apare la nivelul stratului superficial al pielii. Erizipelul cuprinde căile limfatice, fiind provocată de bacterii ce se află în mod normal la suprafaţa pielii: streptococi beta-hemolitici de grup A (cel mai frecvent), stafilococi. Boala este caracterizată clinic prin apariția unui placard de dermită roșu, eritematos și dureros cu tendință extensivă, însoțit de fenomene generale precum febră și frison.
Afecțiunea este localizată cel mai adesea la nivelul membrelor inferioare și feței, dar orice zonă a corpului poate fi afectată. Infecția este întâlnită la toate grupele de vârstă, dar vârstnicii și copiii sunt în general cei mai afectați. În absența tratamentului cu antibiotice are un prognostic grav. Erizipelul nu este ereditar.
Tipuri
Erizipelul este o formă superficială de celulită acută necomplicată, nesupurativă.
Tipurile morfologice ale afecţiunii tegumentare:
- formele uşoare, de obicei, se manifestă prin afecţiunea eritematoasă a tegumentelor
- formele de gravitate medie se manifestă prin afecţiuni eritemo-buloase şi eritemo-hemoragice
- formele grave se manifestă prin afecţiuni extinse eritemo-buloase şi bulos-hemoragice cu complicaţii septicopiemice frecvente
Cauze și factori de risc
Spre deosebire de celulită, aproape toate cazurile de erizipel sunt cauzate de streptococii b-hemolitici de grup A (Streptococcus pyogenes). Erizipelul bulos poate fi cauzat de coinfecția Streptococcus pyogenes și Staphylococcus aureus (inclusiv MRSA).
Infecția tegumentelor se poate produce prin: soluții de continuitate ale pielii (plăgi, dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei), de la mucoasa învecinată infectată cu streptococ (rinofaringită, otită medie supurată) propagare limfatică.
Factorii de risc ai erizipelului:
- Infecție orofaringiană recentă
- Anomalii ale drenajului venos sau limfatic al unui membru
- Leziuni ale pielii prin înțepături de insecte, eczemă, psoriasis
- Infecție cu dermatofiți
- Staza venoasă cronică și ulcere ale picioarelor
- Sistemul imun depresat prin diferite boli (diabet, alcoolism, obezitate, HIV etc.) sau tratamente imunosupresoare
- Episoade anterioare de erizipel
Semne și simptome
Perioada de incubație este de 3-5 zile. Erizipelul se caracterizează printr-un debut acut, cu eritem cutanat, asociat cu febră, frisoane și limfangită. Leziunea clasică este bine demarcată, eritematoasă, fermă și edemațiată, cu denivelări. Sunt prezente durerea și căldura crescută a pielii afectate.
Semne clinice:
- debut acut al bolii însoţit de semne de intoxicaţie (febră, frisoane, uneori greţuri, vărsături şi mialgii)
- localizarea preponderentă a procesului inflamator pe membrele inferioare şi faţă
- apariţia unui placard eritematos, neted, strălucitor, cald, cu margini uşor reliefate, uneori formând aşa numitul burelet de delimitare, cu evoluţie centrifugă
- dureri, mai rar usturime, iar uneori prurit în regiunea afectată
- limfadenopatie regională, sensibilă la palpare
Diagnostic
Diagnosticul este stabilit de către medic, pe baza aspectului clinic și prin prezența febrei, care poate preceda roșeața.
Explorări diagnostice:
- teste de inflamaţie: hemoleucogramă, proteina C-reactivă
- explorarea funcţiei renale
- examen bacteriologic direct şi cultură din leziunea soluţiei de continuitate
- hemocultură
- biopsie profundă
- examen bacteriologic prin aspirat tisular: examen direct colorat Gram, cultură
- serodiagnostic: pentru erizipel: antistreptokinaze, antistreptodornaze B
Diagnosticul diferențial - tromboflebită profundă și superficială, flegmonul gambei, limfangita, maladiile alergice, dermatitele, erizipeloid.
Tratament
Principalele obiective ale tratamentului: remisia completă a infecţiei și prevenirea recidivelor, tratamentul factorilor favorizanţi și a porții de intrare (ulcer de gambă, plagi traumatice, escare).
Terapia cu antibiotic trebuie inițiată cât mai curând posibil de la momentul atacului și trebuie menținută timp de 10-14 zile.
În timpul atacului, cât timp zona afectată este roșie, umflată și caldă, este necesar repausul și menținerea membrului afectat în poziție proclivă. Local se pot pune comprese cu soluții antiseptice. Dupa vindecarea episodului acut, edemul membrului respectiv trebuie tratat cu compresie elastică, până la remiterea acestuia.
Tratamentul adjuvant:
- Comprese reci și analgezice pentru a calma disconfortul local.
- Ridicarea membrului infectat pentru reducerea edemului local.
- Ciorapi cu compresiune.
- Îngrijirea plăgilor cu pansamente saline, schimbate frecvent.
Cazurile severe pot necesita tratament cu antibiotic injectabil și eventual internare. Aproximativ o treime dintre cei care urmează un tratament pentru erizipel dezvoltă din nou afecțiunea. Dacă alte afecțiuni au influenţat apariţia infecţiei, cum ar fi eczema, piciorul atletului sau diabetul, tratarea corectă a acestora poate ajuta la prevenirea apariţia erizipelului. De asemenea, dacă supraponderalitatea sau circulația deficitară au contribuit la dezvoltarea infecției, o schimbare a stilului de viață poate ajuta pacientul în acest sens.
