Ebola: modalități de transmitere, simptome și tratament

Infecția cu virusul Ebola sau febra hemoragică este o boală extrem de gravă și cel mai frecvent întâlnită în Africa de Vest, având un indice al mortalităţii cuprins între 25%-90% dintre personanele infectate. Primul diagnostic al infectării cu virusul Ebola datează din anul 1976, în Republica Democratică Congo, în Africa, urmând ca următoarele cazuri să fie semnalate tot în Africa.

Virusul Ebola are o perioadă lungă de incubație, între 2 și 21 de zile, și se transmite prin contactul cu sângele sau secrețiile unei persoane infectate, fie direct, fie prin suprafețele contaminate, prin ace sau echipamente medicale. Probabilitatea transmiterii este mai mare în stadiul precoce al bolii, când deși contagiozitatea este mică, există riscul contactelor neprotejate și în stadiul tardiv, când pacienți confirmați, cu încărcare virală mare, sunt supuși unor proceduri medicale invazive, cu risc de contaminare.

În prezent sunt cunoscute cinci specii ale genului Ebolavirus din familia Filoviridae: Zaïre ebolavirus, Sudan ebolavirus, Reston ebolavirus, Taï Forest ebolavirus și Bundibugyo ebolavirus. Infecția cu oricare dintre acestea, cu excepția Reston ebolavirus, duce la apariția febrei hemoragice Ebola.

Virusul Ebola este prezent la animalele sălbatice (lilieci de fructe, cimpanzei, gorile și antilope) din zona Africii Sub-Sahariene. Infecțiile la om s-au realizat prin contactul direct cu aceste animale.

Transmitere

Perioada de incubație este de obicei între patru și zece zile, dar poate varia între două zile și 21 zile, de când o persoană a fost infectată până când încep să apară simptomele.

Ebola se transmite prin contact direct cu sângele, secreţiile, ţesuturile, organele, sau alte fluide corporale ale unei persoane infectate, vii sau decedate. Transmiterea virusului se poate face totodată şi prin materiale contaminate cu respectivele fluide provenind de la o persoană infectată.

Virusul Ebola se poate transmite şi prin contact sexual neprotejat cu pacienţi recent vindecaţi de această boală. Virusul poate fi prezent în spermă până la 3 luni de la vindecarea propriu-zisă.

Manipularea cadavrelor fără echipament de protecție adecvat și ritualurile funerare joacă un rol important în transmiterea bolii. Transmiterea pe calea aerului nu a fost demonstrată.

Virusul Ebola este clasificat ca nivel de biosecuritate 4 (BSL-4, nivel de risc 4) și necesită măsuri speciale de protecție. Virusurile pot supraviețui în mediu lichid sau pe suprafețe uscate timp de câteva zile. Pot fi inactivate prin iradiere cu raze gamma, încălzire la 600c timp de 60 minute sau fierbere timp de cinci minute și sunt sensibile la hipocloritul de sodiu și alți dezinfectanți. Înghețarea sau congelarea nu inactivează virusurile Ebola.

Perioadele în care riscul de transmitere secundară este cel mai mare includ fazele incipiente şi tardive ale bolii:

Stadiul incipient, când pacienţii nu prezintă încă contagiozitate ridicată, dar au loc contacte fără protecţie adecvată.

Stadiul tardiv, după confirmarea infecţiei, când pacienţii pot prezenta încărcături virale mari, în acelaşi timp fiind supuşi unor proceduri invazive predispuse la contaminare în unităţi de terapie intensivă.

Grupurile expuse la risc de infectare cu virusul Ebola sunt:

• lucrătorii medicali (în cazul nerespectării măsurilor de precauţie şi de control al infecţiei);
• membrii familiei sau alte persoane aflate în contact apropiat cu persoanele infectate;
• persoanele care au contact direct cu organele sau substraturile celor decedaţi, ca parte a ceremoniilor funerare;
• persoanele care contactează cu animale sălbatice infectate (ex. manipularea cărnii animalelor sălbatice vânate pentru alimentaţie) sau cu lilieci infectaţi

Simptome

De reținut că simptomele iniţiale ale bolii nu sunt extrem de specifice şi adesea sunt similare cu cele ale altor bolilor mai des întâlnite, cum ar fi răceala sau malaria. Simptomele distinctive sunt mult mai severe.

Semne inițiale:

• febră,
• slăbiciune,
• dureri musculare şi articulare,
• dureri de cap,
• lipsa poftei de mâncare,
• diaree (uneori conţinând urme de sânge şi/sau mucus),
• greaţă şi vărsături

Semne distinctive:

• sângerarea nasului, a gingiilor şi/sau a pielii
• vărsături/scaun cu sânge
• erupţii cutanate
• gât inflamat
• dificultăţi în înghiţire

În fazele avansate, unii pacienți pot prezenta hemoragii interne și externe abundente și insuficiențe la nivelul mai multor organe.

Diagnostic

Evaluarea pacientului suspect de Ebola:

• febră (38OC)
• simptome: cefalee, astenie, mialgii, vărsături, diaree, durere abdominala sau hemoragie
• istoric de călătorie într-o țară cu risc (Sierra Leone, Liberia, Guinea) în ultimele 21 zile de la debutul simptomelor
• contact cu o persoană bolnavă de Ebola

Tratament

Nu există un tratament general aprobat pentru tratarea infecţiei cu virusul Ebola, ci doar tratament de susținere: îngrijiri medicale specializate pentru a atenua simptomele şi a preveni complicaţiile ulterioare sau efectele secundare.

Măsuri de prevenție a infecției cu virusul Ebola pentru cei care călătoresc în zone de risc:

• Spălarea pe mâini cu apă și săpun sau dezinfectant lichid pe bază de alcool;
• Evitarea contactului direct cu sânge sau fluide corporale care pot proveni de la persoane infectate;
• Evitarea atingerii unor obiecte care ar putea fi avut contact cu sânge sau fluide corporale infectate (ace sau echipament medical);
• Evitarea contactului direct cu persoane care au decedat din cauza infecției cu virusul Ebola;
• Evitarea contactului cu lilieci, primate sau sânge, fluide care ar putea proveni de la acestea;
• Evitarea locurilor care ar putea fi populate de lilieci (peșteri, clădiri abandonate, situri miniere);
• Evitarea consumului de preparate din carne crudă care ar putea proveni de la animale infectate;
• Evitarea contactul sexual neprotejat;
• Evitarea centrele de tratare a pacienților cu Ebola.