Hepatita virală E
Cuprins articol
Generalități
Virusul hepatic E („E“ de la „enteric“ sau „epidemie“) a fost identificat în 1983 după observarea unor epidemii de hepatită cu transmitere fecal-orală diferite de hepatită A. Este un virus ARN care produce o formă de hepatită similară cu cea cauzată de virusul hepatic A. Simptomele şi evoluţia bolii sunt similare cu cele din hepatită A.
Perioada de incubație
- 15-50 de zile
Mod de transmitere
Asemănător hepatitei A, hepatita E se transmite prin contactul cu materii fecale contaminate (se regăsește de obicei în materii fecale umane sau animale). Virusul hepatic E ajunge cu ușurință la nivelul apei și a alimentelor. Transmiterea interumană este mai puțin frecventă decât în cazul virusului hepatic A.
Cele mai frecvente metode de transmitere a virusului hepatic E sunt următoarele:
- ingerarea alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale infectate
- igienă necorespunzătoare a mâinilor după utilizarea toaletei
- utilizarea tacâmurilor/paharelor folosite în prealabil de către o persoană infectată.
Simptomatologie
- icter
- dureri abdominale
- greaţă
Aspectul patologic cel mai caracteristic este colestaza. Infecţia nu se cronicizează şi nu predispune pacienţii la ciroza sau carcinom hepatic. Transmiterea este fecal-orala.
Boala este endemica în multe ţări tropicale, unde lipsesc condiţiile igieno-sanitare. Frecvenţa mortalităţii este de 1-2%, probleme mai grave apar la femeile gravide, cu o rată a mortalităţii de 10-20%.
