Potasiu în urină/24 de ore

Potasiu (K) este principalul cation intracelular, doar 2% fiind repartizat extracelular.

Potasiu are rol în menţinerea volumului intracelular: 90% se găseşte în formă liberă, 10% este potasiu legat în diverse combinaţii complexe (în special în hematii, ţesut osos, ţesut nervos).

Potasiu are de asemenea, rol în reglarea excitabilităţii neuromusculare, a contractilităţii cardiace şi a concentraţiei ionilor de hidrogen.

Concentraţia potasiului extracelular este mult mai mică decât cea intracelulară, această diferenţă fiind un important determinant al potenţialului de membrană al celulelor.

Tendinţa potasiului este de a trece de la concentraţia mai mare (din celule) spre concentraţia mai mică (în spaţiul extracelular). Gradientul de concentraţie este restabilit în permanenţă de către ATP-aza Na / K localizată în membrana celulară, care transportă activ sodiu în afara celulei şi potasiu în celule.

Necesarul zilnic de potasiu este de 50-100 mmol/ zi, potasiul ingerat fiind absorbit la nivel intestinal. În condiţii de echilibru a potasiului în organism, 80-90% din aportul de potasiu este eliminat pe cale renală, 10-15% pe cale intestinală, 2-5% prin transpiraţie.

Controlul homeostaziei potasiului extracelular se realizează la nivel renal: 95% din potasiu filtrat la nivel glomerular se reabsoarbe în tubii contorți proximali, iar la nivelul tubilor contorţi distali eliminarea se reglează prin secreţie activă şi difuzie pasivă (la schimb cu sodiu) mediată de aldosteron, astfel încât în urina finală ajunge aproximativ 10% din potasiul filtrat. Astfel, nefronul distal este principalul determinant al excreţiei urinare de potasiu.

Semnificație clinică

Determinarea potasiului în urina/24 h este importantă pentru evaluarea echilibrului electrolitic, a echilibrului acido-bazic şi a afecţiunilor renale şi suprarenale.

Scăderea excreţiei de potasiu în afecţiunile renale acute şi în insuficienţa renală în stadiu terminal este cauza principală a hiperpotasemiei prelungite. Pierderile renale de potasiu pot să apară în timpul fazei diuretice (de recuperare) a necrozei tubulare acute, în cazul administrării terapiei cu diuretice care elimină potasiu şi în cazul excesului de mineralocorticoizi sau glucocorticoizi.

Potasiu urinar poate fi de asemenea, crescut în cazul unui aport excesiv (alimente şi/sau medicamente), în acidoza tubulară renală, în debutul alcalozei.

Referinţele metodei de lucru