Sodiu în urină

Sodiu (Na) este cationul extracelular cel mai important, cu rol esenţial în distribuţia normală a apei şi menţinerea presiunii osmotice extracelulare.

Cantitatea de sodiu din organism reflectă echilibrul dintre aportul şi eliminarea acestuia. O dietă normală conţine 8-15 g de NaCl, care este aproape complet absorbită la nivelul tractului gastrointestinal. Organismul necesită doar 1-2 mmol/zi, excesul fiind excretat la nivel renal. După filtrarea glomerulară, sodiu este reabsorbit în proporţie de 70-80 % la nivelul tubilor contorţi proximali, restul de 20-25 % fiind reabsorbit la nivelul ansei Henle. La nivelul tubilor contorţi distali, sub acţiunea aldosteronului, are loc reabsorbţia sodiului rămas în restul de 5-10 % din cantitatea filtrată. Nivelul sodiului excretat în urină este reglat la acest ultim nivel.

Excreţia urinara a sodiului variază în funcţie de aportul din dietă, existând o variaţie diurnă mare, rata de excreţie a sodiului în timpul nopţii fiind de doar 20 % din rata maximă din timpul zilei.

Semnificație clinică

Determinarea sodiului urinar este utilă pentru evaluarea pacienţilor cu depleţie de volum, insuficienţă renală acută, afecţiuni ale suprarenalei, dezechilibre acido-bazice. Astfel, în insuficienţa renală acută, o valoare crescută indică necroza tubulară acută, iar o valoare scăzută este tipică pentru azotemia prerenală.

Acest test este util şi pentru investigarea unei hiponatremii. În cazul în care hiponatremia se datorează unui aport inadecvat de sodiu, nivelul sodiului urinar va fi scăzut. În cazul pacienţilor cu hiponatremie secundară insuficienţei renale cronice, nivelul sodiului urinar va fi crescut.

Determinarea sodiului din urină spot poate fi utilă în cazul în care cunoaşterea nivelului sodiului urinar este necesară mai repede de 24 de ore.

Bibliografie

Referinţele metodei de lucru