Anticorpi anti Leptospira spp. IgM
Generalități
Leptospirele sunt bacterii gram-negative, aerobe, cu un flagel intern.
Clasificare
Genul Leptospira este divizat în două specii:
- Leptospira interrogans (patogenă), care cuprinde aproximativ 200 de serovaruri, datorită variabilităţii antigenelor de suprafaţă
- Leptospira biflexa (saprofită).
Leptospirele afectează mamiferele (animale sălbatice şi domestice), reptilele și amfibienii. Ele pot persista în urină de-a lungul întregii vieţi.
Rezervoarele primare ale infecţiei umane sunt şobolanii şi alte rozătoare.
Mod de transmitere
Transmiterea are loc prin contactul cu sol sau apă contaminată cu urină, muşcături de şobolan sau țesuturi animale infectate. Risc crescut prezintă grupurile ocupaţionale (agricultorii, minerii, pescarii, lucrătorii în industria cărnii) şi persoanele care practică sporturi nautice în apă dulce care au un risc crescut datorită expunerii.
Căi de intrare
Căile de intrare sunt repezentate de leziunile de la nivelul pielii şi mucoaselor.
La om, manifestările clinice pot fi variabile, de la forme asimptomatice până la forme severe de leptospiroză.
Perioada de incubație
Variază între 7-14 zile, fiind urmată de un debut brusc cu febră înaltă, cefalee severă, mialgii şi greaţă.
Manifestări clinice
În perioada de stare se pot descrie două forme de leptospiroza:
- forma benignă, anicterică, cu evoluţie autolimitată
- forma icterică, severă: afectare hepatică, renală, trombocitopenie cu manifestări hemoragice, afectare neurologică.
Dacă 5-15 % din infecţiile evidente clinic conduc la multiple complicaţii de organ, 5-40 % din cazurile severe clinic sunt letale (cea mai frecventă cauză fiind insuficiența renală).
Leptospirele pot supravieţui o perioadă considerabilă la nivelul rinichilor, deoarece sistemul imun este relativ ineficient la acest nivel. În consecinţă, bacteriile se găsesc în urină. Sistemul imun îndepărtează microorganismele din sânge şi organe în 4-7 zile prin acțiunea nespecifică a complementului şi mecanisme imune umorale.
Semnificații clinice
Anticorpii de tip IgM pot fi detectaţi începând cu ziua a opta de la apariția febrei, cu un maxim la 2-4 săptămâni.
Toţi pacienţii prezintă anticorpi anti-Leptospira IgM, în timp ce mai puţin de 90 % din pacienţi prezintă anticorpi de tip IgG. Prezența anticorpilor de tip IgM indică o infecție acută cu Leptospira.
Bibliografie
Referințele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- MetodaEnzyme Immunoassay (EIA)
- Material uzualser (dop galben/roșu)
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei7 zile la 2-8°C, > 7 zile la -20°C
- Cantitate minimă1 ml
- Frecvența1/săptămână