Histamina în plasmă

În cazul unei reacții alergice, mastocitele activate eliberează histamină și triptază de la nivelul granulațiilor. Mastocitele sunt celule mari care se regăsesc în tegumente, la nivel intestinal, în căile respiratorii și în măduva osoasă.

În mod normal concentrația de histamină în sânge și urină este foarte scăzută. Creșteri semnificative pot fi observate la persoanele cu reacții alergice severe și la persoanele care prezintă afecțiuni cu un număr crescut de mastocite sau care se activează fără prezența unui alergen.

Activarea mastocitelor se asociază cu forme severe de reacții alergice – șoc anafilactic, care poate determina apariția unor vezicule la nivel tegumentar, hipotensiune arterială, îngustarea semnificativă a căilor respiratorii. În șocul anafilactic, concentrația de histamină crește rapid, revenind la normal în 30 – 60 minute de la debut. Concentrația crescută poate fi determinată și după episodul alergic prin determinarea metabolitului primar al histaminei – N-metilhistamina.

Persistența unui nivel crescut de histamină și triptază poate fi asociate cu mastocitoza.

Datorită metabolismului rapid este dificil să se determine histamina în plasmă; în schimb măsurarea concentrației de histaminei şi a metaboliţilor săi în urină constituie o alternativă eficientă pentru testare ca urmare a faptului că valorile acestora se menţin un timp îndelungat crescute.

Indicații clinice:

• Analize medicale suplimentare pentru diagnosticul reacției de hipersensibilitate tip I
• Mastocitoză
• Mastocitom
• Leucemie mieloidă cronică
• Policitemia vera
• Urticarie