Exsudat faringian

Faringita reprezintă prezența unei inflamații acute alături de durere în partea posterioară a faringelui, care se manifestă în special în timpul (deglutiției) înghițitului.

Intensitatea durerii poate fi variabilă, de la disconfort până la durere intensă

Cauzele faringitei pot fi de orgine bacteriană sau virală (peste 70% dintre afecțiunile faringiene sunt de origine virală).

• rhinovirus (în special la adulţi)
• adenovirusurile
• virusul Herpes simplex I
• virusurile Coxsackie A (mai ales la copii)
• virusurile gripale (la toate vârstele), paragripale

Afecţiunile virale sunt benigne cu evoluţie autolimitată şi nu necesită tratament antibiotic.

Faringitele bacteriene sunt determinate în principal de streptococcul beta hemolitic de grup A, mai frecvent izolat la copiii între 5 şi 15 ani.

La copilul mic infecţia evoluează ca o nazofaringită subacută cu exudat discret şi febră moderată. La copilul mare şi adult manifestările sunt acute

• febră mare
• cefalee
• disfagie
• greaţă
• vărsături

Pacienţii au faringele puternic congestiv, angină cu variate aspecte ale exudatului (pultaceu, ulceraţie cu false membrane etc), uneori peteşii pe palatul moale, frecvent adenită cervicală.

Complicaţiile infecţiei cu streptococ beta hemolitic de grup A

1. Supurative

• abces periamigdalian
• abces retrofaringian
• limfadenită cervicală
• sinuzită
• otită medie
• mastoidită

1. Nesupurative

• reumatism articular acut
• glomerulonefrita poststreptococică
• artrită reactivă poststreptococică

Streptococii beta hemolitici de grup C şi G

Pot determina faringite acute cu manifestări similare celor determinate de streptococul beta hemolitic de grup A. Aceşti streptococci sunt ocazional cauza a unor faringite cu evoluţie gravă şi au fost raportate rare cazuri de glomerulonefrite post streptococice.

Fac parte din flora faringiană normală.

Deşi cauza de faringite, este un germene anaerob, necesită condiţii speciale de cultivare, nefiind izolat de rutină în cultură.

Nu se izolează de rutină în cultura din exudatul faringian.

Rolul altor bacterii în etiologia faringitelor rămâne inconsistent demonstrat.

Izolarea predominantă şi în cantitate mare de Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae sau alte Enterobacteriaceae ori Pseudomonas aeruginosa reflectă disbioza orofaringiană a unor pacienţi spitalizaţi, eventual sub antibioterapie, ori vârstnici şi nu are semnificaţie clinică. Rezultatele sunt comunicate la cererea medicului de specialitate.

Cultura din exudatul faringian nu poate face diferenţa dintre faringita cu streptococ beta hemolitic de grup A şi purtătorii de streptococ beta hemolitic de grup A care au concomitent o faringită virală. Chiar în cazul unui prelevat faringian recoltat adecvat, pot fi obţinute rezultate fals-negative dacă pacientul a primit antibiotice anterior efectuării recoltării.

Izolarea germenilor patogeni este urmată de efectuarea antibiogramei. Nu s-au semnalat tulpini de streptococ beta hemolitic de grup A cu rezistenţă la penicilină însă rezistența la macrolide este semnalată frecvent fiind necesară efectuarea antibiogramei la pacienții sensibilizați la penicilină sau la cererea medicului.

• Henry D. Isenberg - Clinical Microbiology Procedures Handbook 3rd Edition 2007

• Patrick R. Murray - Manual of Clinical Microbiology 7th Edition 2007

• Ellen Jo Baron, J. Michael Miller, Melvin P. Weinstein, Sandra S. Richter, Peter H. Gilligan, Richard B. Thomson Jr., Paul Bourbeau, Karen C. Carroll, Sue C. Kehl, W. Michael Dunne, Barbara Robinson-Dunn, Joseph D. Schwartzman, Kimberle C. Chapin, James W. Snyder, Betty A. Forbes, Robin Patel, Jon E. Rosenblatt, Bobbi S. Pritt – A Guide to Utilization of the Microbiology Laboratory for Diagnosis of Infectious Diseases: 2013 Recommendations by the Infectious Diseases Society of America (IDSA) and the American Society for Microbiology (ASM)

• Dumitru Buiuc, Marian Negut - Tratat de Microbiologie Clinica, Editura Medicala 2008