Examen coproparazitologic

Test de laborator din materii fecale util pentru evidențierea unor infecții parazitare.

• protozoare: Entamoeba spp., Giardia lamblia, Blastocystis hominis
• helminți: Ascaris lumbricoides, Trichuris trichiura, Strongyloides stercoralis, Anchylostoma spp., Taenia spp.
• Trematode: Fasciola spp., Schisostoma spp.

Recoltare

Colectarea probei se va realiza într-un coprorecoltor fără mediu de transport. Pentru păstrarea umidității probei, coprorecoltorul trebui închis etanș.

Se recomandă evitarea cu contaminării probei cu apă, deoarece aceasta conține diverse protozoare, care pot da rezultate eronate.

De asemenea se va evita contaminarea materiilor fecale cu urină, deoarece aceasta poate distruge formele vegetative ale protozoarelor.

Pentru realizarea unui examen coproparazitologic corect este foarte important ca pacientul să menționeze următoarele: administrarea unor tratament, călătorii în zone endemice, originea geografică, alte rezultate etc.

Examinarea macroscopică

Examinarea inițială în laborator se efectuează direct din recipientul în care s-a prelevat proba (lupă sau cu ochiul liber), cu ajutorului unei anse de unică folosință.

Se pot identifica următorii helminţi eliminaţi spontan:

• Ascaris lumbricoides - adulţi sau imaturi
• Enterobius vermicularis – adulţi
• Taenia solium – fragmente lungi
• Taenia saginata – proglote izolate şi rareori fragmente lungi
• Diphyllobothrium latum – adult, rar fragmente lungi
• Hymenolepis diminuta – adult
• Dipylidium caninum – proglote izolate

În afară helminţilor enumeraţi mai sus, se pot decela, după tratament:

• Trichiuris trichiura
• Trichinella spiralis
• Ancylostoma duodenale şi helminţi înrudiţi,
• Hymenolepis nana.

Examinarea microscopică

Examenul microscopic constă în efectuarea unui preparat în strat subţire, pentru depistarea de larve, chisturi de protozoare, ouă de helminți, colorat cu soluţie Lugol. Lugolul colorează chisturile de protozoare în brun, a căror detalii de structură interioară devin nete. Pe preparatul direct se poate decela şi identifică orice element parazitar, având condiţia ca intensitatea parazitară a probei să fie suficientă. Chisturile de protozoare apar refringente şi se pot observa cu uşurinţă, în schimb este dificil să ne pronunţăm asupra identităţii lor deoarece nu prezintă detalii de structură aşa cum prezintă în soluţia Lugol.

Ouăle de helminţi prezintă toate detaliile de structură şi culoare reală. În ouăle embrionate că cele de Taenia, Hymenolepis, oxiur cu larvă, se observă mişcările periodice ale larvei sau embrionului. Larvele rabditoide de Strongyloides stercoralis prezintă mişcări rapide şi se deplasează repede sub lamela.

Examenul “amprentei anale” este indicat în suspiciunea unor helminţi care nu depun ouă în intestine, deci vom găsi ouă la examenul coproparazitologic în mod excepţional. Aceştia sunt Enterobius vermicularis (oxiur), care depune toate ouăle în pliurile mucoasei anale şi Taenia saginata, ale cărei proglote izolate forţează sfincterul anal şi lasă o parte din ouă pe pliurile mucoasei.

Interferenţe şi reacţii încrucişate

Erorile de interpretare în cursul examenului coproparazitologic pot avea cauze multiple. Uneori elementele vegetale pot simula foarte bine ouă sau chisturi de paraziţi. Săpunurile alcalino-teroase pot fi confundate cu ouă de ascarid. Spori vegetali sau polenuri pot simula chisturi de protozoare, peri vegetali simulează larve de nematode moarte. Erori parazitare şi pseudoparazitare de pasaj sunt ouăle, chisturile şi oochisturile aduse cu alimentele parazitate, poluate sau suprainfectate şi care traversează nealterate tulbul digestiv.

Rezultatele analizei pot fi influenţate de următorii parametri:

• recoltarea incorectă de către pacient poate determină deteriorarea probei
• tratamente cu antiparazitare determină obţinerea unui diagnostic fals negativ
• păstrarea îndelungată a probelor înainte de prelucrare poate să determine înmulţirea altor microorganisme, bacterii şi levuri
• unii paraziţi se pot elimina în mod discontinuu fiind recomandată repetarea analizelor, săptămânal timp de 3 săptămâni, în cazul în care există suspiciune clinică