Ascaridioza (limbricii): cauze, simptome, diagnostic, tratament, profilaxie

Ascaridioza este o boală parazitară, comună omului și animalelor, produsă de viermele cilindric parazit Ascaris lumbricoides, cunoscut sub denumirea comună de limbric.

Acești viermi folosesc corpul uman drept gazdă în procesul maturizării de la larve sau ouă la viermi adulți. Viermii adulți, care se reproduc, pot depăși 30 cm lungime. Ciclul biologic al ascarizilor începe atunci când adultul sau copilul înghite ouăle acestor viermi paraziți, odată cu apa sau alimentele. Ouăle sunt eliminate din organism prin masele fecale. Ascarizii adulți au o culoare alb-gălbuie.

Ascarizii adulți viețuiesc, în principal, în intestinul subțire al omului. În unele cazuri, aceștia pot migra din intestinul subțire în intestinul gros, în căile biliare, în vezica biliară, în pancreas și în alte organe interne.

Ascaris lumbricoides are acțiune mecanică asupra gazdei, deoarece corpul parazitului poate aplatiza vilozitățile intestinale ducând la malabsorbție.

Rezervorul de infestare îl reprezintă omul. Individul se infestează prin consumul de alimente contaminate, în special legume, fructe şi zarzavaturi nespălate, prin apă şi prin luarea ouălor cu degetele, direct de pe sol. Un gram de sol contaminat poate să conţină câteva sute de ouă.

Ciclul biologic

Femela depune ouăle în intestinul gazdei, iar de aici ele ajung la exterior o dată cu fecalele. O femelă de limbric depune zilnic cca 240.000 de ouă; durata de viaţă a ei este de 4-5 luni. Embrionarea ouălor are loc în mediul extern datorită oxifiliei parazitului. Durata embrionării variază în funcţie de temperatura şi umiditatea din mediul înconjurător. Astfel, la temperatura de 24-30oC, embriogeneza durează 10-13 zile, sub -12 grade C, ea este oprită, embrionul supravieţueşte, iar dezvoltarea lui continuă când condiţiile devin favorabile. În climatul temperat, vara, pe pământ umed, durata dezvoltării embrionare este de cca 3-4 săptămâni.

Dacă oul embrionat este ingerat de om, la nivelul duodenului eclozează larva, care pătrunde, cu ajutorul stiletului cuticular de la extremitatea anterioară a corpului, în vasele de sânge sau limfatice, ajunge în circulaţia portă şi este transportată la ficat. Aici, rămâne cca 4 zile, apoi prin venele hepatice, ajunge în ventriculul drept, şi de aici, prin arterele pulmonare, la plămân, unde se localizează la nivelul alveolelor pulmonare.

La plămân, larvele rămân şi se hrănesc cca 6-10 zile, după care migrează ascendent în bronhii, trahee, ajung în faringe, de unde, prin tuse, odată cu sputa, pot fi eliminate sau înghiţite. Dacă sputa este înghiţită, larvele ajung în intestinul subţire, unde se fixează de mucoasa acestuia, năpârlesc de câteva ori şi devin adulţi. De la infestare şi până la apariţia adulţilor sunt necesare 60-70 de zile. Migrarea extraintestinală a larvelor este dictată de puternica oxifilie a lor.

Factori de risc

• Igiena deficitară
• Vârstă - în majoritatea cazurilor este vorba de copii sub 10 ani
• Clima caldă
• Solul contaminat

Semne ș simptome

Simptomatologia este deosebită după faza ciclului evolutiv:

În faza de migrație se pot ivi tulburări pulmonare și alergice: pneumopatii de tip infiltrativ, eozinofilic, fugace, cu tuse, expectorație, crize astmatiforme, cefalee, febră. Uneori se manifestă sub forma bronșitelor acute sau bronhopneumoniilor. Concomitent, bolnavii pot avea prurit, urticarii, mialgii, artralgii, cozinofilia este prezentată în marea majoritate a cazurilor.

În faza intestinală: simptomele sunt determinate de numărul mare de paraziți, de reacția și sensibilitatea gazdei. Bolnavii pot prezenta inapetență, balonări, dureri abdominale, dureri în fosa iliacă dreaptă, constipație sau diaree trecătoare. Migrarea ascarizilor în duoden și în stomac provoacă grețuri și vărsături, cefalee, prurit, urticarie. La copii provoacă stări de nervozitate, tulburări senzitive, reacții meningiene.

Complicații

Dacă în intestin sunt mai mulţi indivizi, ei pot genera complicaţii. Astfel, limbricii se pot încolăci formând ghemuri care duc la ocluzii intestinale, mai ales în zona ileocecală. Cei mai expuşi acestei complicaţii sunt copiii, din cauză că la această categorie de vârstă lumenul intestinului este mai mic, iar încărcătura parazitară este de obicei mai mare. Limbricii uneori pot perfora intestinul, ajung în cavitatea abdominală, producând peritonite care pun în pericol viaţa gazdei.

Sub influenţa medicamentelor, în special a celor antihelmintice sau a alimentelor condimentate, ascarizii pot migra din intestin. Astfel, ei pot ajunge în canalele hepatice, producând icter mecanic, iar dacă pătrund în ţesutul hepatic provoacă abcese. Pot ajunge în ductile pancreatice, producând pancreatite, în apendice, producând inflamarea acestuia, pot ajunge la nivelul faringelui când pot determina moartea gazdei prin asfixie, părăsind corpul acesteia prin gură.

Diagnostic

Diagnosticul este pus prin evidenţierea adultului, a larvelor şi a ouălor. Adulţii şi ouăle se pun în evidenţă prin analize coproparazitologice, iar larvele, prin analiza sputei sau a sucului gastric, după 8-16 zile de la contaminare.

• poate fi negativ până la 40 de zile de la infecție. Microscopic se pot observa ouă, uneori și viermele adult.

• eozinofilie (creșterea numărului de eozinofile)

Tratament

Majoritatea oamenilor se recuperează după simptomele infecției, chiar și fără tratament, dar pot continua să poarte viermii în corp. Ascaris lumbricoides este eliminat prin tratament medicamentos, fiind sensibil la multe antihelmintice.

Profilaxie

Profilaxia se realizează prin următoarele măsuri:

• construirea toaletelor la distanță de sursele de apă
• verificarea canalizărilor
• asanarea gropilor de gunoi
• dezinfectarea bazinelor de apă
• depistarea și tratarea purtătorilor de paraziți
• evitarea contactului cu solul, iar când are loc, se spală mâinile cu apă şi săpun şi se înlătură pământul de sub unghii
• respectarea măsurilor de igienă alimentară: spalătul mâinilor înainte de mese, spălatul atent sau opărirea legumelor și a zarzavaturilor
• educație sanitară, mai ales în școli
• în zonele endemice: tratament periodic în masă