Miocardita - ce este și cum se tratează

Prin miocardită se înțelege inflamația miocardului, stratul mediu, muscular al peretelui inimii. Acest proces inflamator poate apărea din diferite cauze, generând un grad de disconfort considerabil. Tratamentul este variabil, în funcție de sursa miocarditei și ameliorează intensitatea simptomatologiei, ajutând la reluarea funcțiilor normale ale inimii.

Află, în cele ce urmează, ce este miocardita și de ce apare, prin ce tablou clinic se poate recunoaște acest tip de proces inflamator, care sunt principalele complicații, dar și cum se poate depista și trata aceasta afecțiune.

• Ce este miocardita și de ce apare
• Miocardita - simptome și semne
• Complicații în miocardită
• Etape de diagnostic
• Tratament miocardită

Ce este miocardita și de ce apare

Miocardul este denumit și mușchiul inimii, datorită proprietăților sale contractile, care fac din inima o pompă ce menține funcția circulatorie. Atunci când miocardul este în suferință, toate funcțiile inimii suferă și ele o destabilizare, iar manifestările resimțite ating un prag de severitate considerabil.

Principalele cauze de apariție a miocarditei sunt reprezentate de:

• Infecții virale (miocardita virală) - există o multitudine de virusuri care se pot asocia cu un proces inflamator la nivelul miocardului, pornind de la adenovirusuri, coronavirusuri (mai ales Sars Cov 2) și ajungând până la enterovirusuri și virusuri hepatice de tip B și C;
• Infecții bacteriene (miocardita bacteriană) - în cele mai multe cazuri, streptococul și stafilococul sunt responsabili pentru apariția miocarditei;
• Alte tipuri de infecții (fungice și parazitare);
• Anumite medicamente (prin mecanism toxic direct sau alergic) - unele antibiotice, antiinflamatoare, chimioterapice, anticonvulsivante;
• Boli autoimune (prin mecanism autoimun asupra miocardului) - afecțiuni precum lupusul și sarcoidoza.

În general, în funcție de rapiditatea instalării simptomatologiei, precum și de durata menținerii acesteia, miocardita se poate împărți în:

1. Miocardita acută (cel mai adesea de cauză virală) - are un debut brusc al simptomatologiei și, de cele mai multe ori, rezoluția simptomelor este una rapidă și completă;
2. Miocardita cronică (cel mai adesea de cauza autoimună) - are un debut lent, progresiv, iar simptomatologia se menține și/sau are multiple recăderi.

Miocardita - simptome și semne

Tabloul clinic din miocardită este unul sugestiv pentru o afecțiune la nivelul cordului. Gradul de severitate al simptomatologiei poate varia de la o persoană la alta, precum și de la un tip de miocardită la altul (acut vs cronic).

Manifestările întâlnite la persoanele ce suferă de miocardită sunt reprezentate de:

• Dureri în piept;
• Dispnee - scurtarea respirației și ineficiența ventilației, atât inspiratorie, cât și expiratorie;
• Aritmii - bătăi neregulate ale inimii, în special sub formă de tahicardie;
• Oboseala marcată;
• Edeme (tumefieri) ale membrelor inferioare și superioare;
• Semne sistemice, specifice stărilor infecțioase - febră, dureri de cap, articulare și musculare, tulburări digestive.

În cazul copiilor, miocardita prezintă manifestări ce se pot întâlni și în cazul adulților, la care se adaugă lipotimia. De asemenea, la copii predomina febra și dificultățile de respirație.

Complicații în miocardită

Cu toate că miocardita este o afecțiune destul de rar întâlnită în rândul populației, iar atunci când apare, poate beneficia de tratament și ameliorare/rezoluție a simptomatologiei, în unele cazuri, aceasta poate determina apariția complicațiilor.

Întrucât miocardita este un proces inflamator situat la nivelul cordului, eventualele complicații care survin pot avea un impact semnificativ asupra funcționării întregului organism. Astfel, este crucial ca acestea să fie recunoscute și să se intervină asupra lor cât mai devreme posibil.

Printre posibilele complicații ale miocarditei se numără:

• Infarctul miocardic - ca urmare a procesului inflamator prelungit, crește semnificativ riscul formării trombilor; aceștia se pot desprinde, transformându-se în emboli și, în cazuri severe, pot obstrua vasele coronariene, determinând apariția infarctului de miocard;
• Insuficiența cardiacă - în cazul în care simptomatologia miocarditei are un debut acut și sever sau dacă procesul inflamator nu este remediat prin tratament, se poate instala insuficiența cardiacă, asociată cu un prognostic sever;
• Stopul cardiac - predispoziția la un ritm de bătăi neregulate (aritmii) crește riscul de apariție a stopului cardiac.

Etape de diagnostic

Pentru a putea evita complicațiile miocarditei, este esențial să se identifice cauza procesului inflamator încă de la primele manifestări clinice.

Medicul cardiolog va prelua istoricul complet al pacientului, atât pe cel personal, cât și pe cel familial, și îl va completa cu un examen fizic. Pentru a putea obține un diagnostic de certitudine, va apela la mai multe examene paraclinice ajutătoare:

• Electrocardiograma (EKG) - este unul din cele mai folosite teste paraclinice, atât în cardiologie, cât și în rest; oferă o multitudine de informații cu privire la activitatea electrică a inimii (ex: aritmiile din miocardită);
• Ecocardiografia - este o investigație imagistică rapidă, de cost redus și neiradiantă, ce oferă informații rapide despre integritatea structurala și funcțională a cordului;
• Alte teste imagistice (RMN și radiografie cardio-pulmonară) - evidențiază alterări structurale ale cordului;
• Teste de sânge - folosite pentru identificarea unor creșteri enzimatice specifice și/sau ale unor proteine, markeri ce pot indica agresiunea la nivelul celulelor miocardice.

Tratament miocardita

După ce a fost obținut diagnosticul de certitudine, se va institui un tratament adaptat nevoilor persoanei în cauză, ținând cont de tipul de miocardită (acută sau cronică), precum și de caracteristicile simptomatologiei și severitatea acesteia.

O schemă terapeutică specifică miocarditei poate include tratament de tip medicamentos sau chirurgical.

Tratamentul medicamentos

În general, acest tip de tratament se administrează cu scopul reducerii gradului de inflamație. Totuși, se vor administra și preparate țintite asupra etiologiei. Astfel, tratamentul medicamentos include:

• Antiinflamatoare steroidiene (corticosteroizi);
• Medicatie antiaritmică, vasopresoare, diuretică sau betablocantă (în funcție de caz) - folosită pentru îmbunătățirea funcțiilor cordului;
• Medicație specifică bolilor care au determinat miocardita (ex: tratamentul lupusului sau sclerodermiei).

Tratamentul chirurgical

Acest tip de tratament este indicat în cazurile severe de miocardită, cu afectare considerabilă a miocardului și, implicit, a funcției de pompă a cordului. Se apelează la tratamentul chirurgical fie în cazurile care nu răspund la tratamentul medicamentos, fie în cazurile acute, cu potențial de risc asupra vieții.

Astfel, miocardita este o afecțiune din sfera cardiologică, ce nu este foarte des întâlnită în rândul populației, dar care se asociază cu o simptomatologie ce poate destabiliza echilibrul funcțiilor corpului și, drept consecință, pe cele ale organismului. Depistarea timpurie a primelor semne și simptome poate facilita atat procesul diagnostic, cât și pe cel terapeutic, mărind șansele de recuperare a funcțiilor cordului și de restabilire a stării de bine per total.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

• Miocardita https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/myocarditis/symptoms-causes/syc-20352539
• Generalitati https://www.myocarditisfoundation.org/about-myocarditis/https://www.myocarditisfoundation.org/about-myocarditis/
• Semne si simptome https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/myocarditis
• Diagnostic https://www.myocarditisfoundation.org/about-myocarditis/