Boala Verneuil (BV) sau hidrosadenita supurativă: ce este și cum se manifestă?
Hidrosadenita supurativă denumită şi „abces tuberos” sau boala lui Verneuil este o supuraţie acută a glandelor sudoripare. Boala Verneuil (BV) este o afecțiune inflamatorie cronică, recurentă, care se manifestă prin leziuni dureroase, supurative, situate la nivelul regiunilor bogate în glande sudoripare sau sebacee (în ariile axială, mamară, anală și genitală). Procesul de vindecare se produce cu cicatrici și traiecte fistuloase la nivelul tegumentului. În lipsa tratamentului hidrosadenita supurativă poate evolua spre complicaţii severe.
Femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbații. Preponderența la femei poate fi explicată prin factori specifici, cum ar fi influența estrogenilor asupra inflamației. BV apare de obicei după pubertate când glandele apocrine sunt stimulate de hormonii sexuali, cu atenuare după menopauză.
Afecțiunea este clasificată (Hurley) în trei stadii de severitate:
- Stadiul I - formarea de abcese, unice sau multiple, fără traiecte sinuzale și fără semne de cicatrizare.
- Stadiul II - abcese recurente cu traiecte sinuzale și cicatrizare.
- Stadiul III – afectare difuză sau multiple abcese și traiecte interconectate, dispuse pe întreaga suprafață afectată.
Cuprins articol
Semne și simptome
Hidrosadenita supurativă este o afecțiune cutanată inflamatorie, cronică, recurentă, invalidantă a foliculului pilos, ce apare mai frecvent după pubertate și se caracterizează clinic prin leziuni inflamatorii dureroase, profunde, dispuse la nivelul regiunilor bogate în glande apocrine, cel mai adesea axilar, inghinal și anogenital.
Infectarea glandei sudoripare cu stafilococul auriu produce o leziune inflamatorie care evoluează spre profunzime în hipoderm. Infectarea concomitentă şi succesivă a glandelor adiacente conduce la colecţii purulente cu porţiuni necrozate şi septuri, înconjurate de un edem dur şi acoperite cu tegumentele care prezintă multiple fistule. De cele mai multe ori, prin mici orificii se scurge un puroi alb, cremos. Locul în care glanda este obstruată devine cald, roșu, pulsatil, dureros.
Manifestări clinice:
- senzație de arsură,
- parestezii,
- durere,
- prurit,
- căldură locală,
- hiperhidroză
- ulcerații
- leziuni tipice: noduli dureroși profunzi, abcese, fistule, cicatrici, comedoane deschise
Leziunile pot fi localizate în ordinea frecvenței la nivelul pliurilor inghinale, regiunii pubiene, scrotului, vulvei, regiunii axilare, regiunii perianale și perineale. Evoluţia leziunii este stadială: inflamare, abcedare, fistulizare, cicatrizare vicioasă, uneori cu tendinţă de cronicizare şi cu recidive frecvente.
Hidrosadenita supurativă poate fi de mai multe tipuri:
- Absentă: fără noduli inflamatori sau neinflamatori.
- Minimă: prezența nodulilor neinflamatori.
- Ușoară: mai puțin de cinci noduli inflamatori/ un abces sau o fistulă cutanată și nici un nodul inflamator.
- Moderată: mai mult de cinci noduli inflamatori/ un abces și unul sau mai mulți noduli inflamatori/ 2-5 abcese sau fistule și mai puțin de 10 noduli inflamatori.
- Severă: 2-5 abcese sau fistule și 10 sau mai mulți noduli inflamatori.
- Foarte severă: mai mult de cinci abcese și fistule cutanate.
Cauze
Etiologia hidrosadenitei supurative este incomplet elucidată. Există mai mulți factori de risc precum:
- moștenirea genetică (incidență crescută a bolii în rândul rudelor de gradul întâi)
- fumatul,
- prezența sindromului metabolic,
- complicațiile infecțioase recidivante,
- microtraumatismele locale (epilarea, rasul, utilizarea deodorantului în exces, lenjerie strâmtă care irită pielea),
- obezitatea,
- infecțiile bacteriene,
- chistul pilonodal,
- acneea chistică,
- tulburări hormonale,
- dezechilibre imunitare,
- transpirație excesivă
- factor iatrogen (exacerbarea bolii de către litiu)
La bărbați regiunea cea mai afectată este cea ano-genitală, iar la femei, regiunea axilară. Boala Verneuil BV este mai frecventă la pacienții cu boală Crohn. Relația dintre cele două afecțiuni este susținută de asemănarea din punct de vedere clinic, histologic și epidemiologic, cum ar fi prezența fistulelelor, inflamației granulomatoase, cicatricilor și a debutului după pubertate.
Carcinomul scuamos reprezintă o complicație care de obicei este observată la bărbații cu BV inghinală.
Diagnostic
Diagnosticul se face pe baza examenului clinic: zonă tulegiată, roșie, cu sau fără orificiu de fistulizare prin care se scurg secreții, puroi, extrem de sensibilă la atingere, caldă, dureroasă, pulsatilă. Ecografia de părți moi asigură o sensibilitate de 100% a diagnosticului.
Tratament
Tratamentul BV nu este standardizat. Puseul evolutiv poate fi controlat prin antibioterapie sistemică de durată și îngrijiri locale. Răspunsul terapeutic la antibioterapie sistemică de lungă durată este bun, dar acest tratament nu este curativ. Incizia și drenarea abcesului ameliorează doar ocazional durerea în stadiul acut și nu împiedică reapariția. Tratamentul de referință al BV rămâne cel chirurgical. În formele extinse sunt necesare excizii largi. Tratamentul consta în deschiderea tuturor traiectelor fistuloase cu excizie pe distanțe mari. Sunt necesari bureți impregnați cu substanțe hidrocoloide care să permită cicatrizarea fără retracție, prin granulație din interior. Hidrosadenita recidivează frecvent, pentru că cicatricile rezultate după vindecarea abcesului (evacuat spontan sau chirurgical) influenţează negativ şi glandele sudoripare din vecinătate.
Recomandări:
- renunțarea la fumat
- scăderea în greutate a pacienților obezi cu BV
- menținerea unei igiene riguroase
- evitarea traumatismelor
