Timpan perforat: ce este, cauze, simptome, diagnostic, tratament

Perforația timpanului reprezintă prezența unei găuri în membrana ce separă urechea externă de urechea medie. Perforația de timpan apare de obicei în cadranul antero-inferior sau postero-inferior și poate fi punctiformă, ovalară, rotundă, largă, reniformă sau circulară.

Timpanul, numit și membrana timpanică, este o membrană subțire ce face parte din sistemul de transmitere al sunetelor din exterior spre urechea internă și de acolo prin intermediul nervului auditiv spre creier. Principalul simptom pe care îl dă perforația acestei membrane este scăderea auzului, mai mică sau mai mare în funcție de dimensiunea rupturii și localizarea ei.

Ignorarea unei perforații de timpan poate duce în timp fie la instalarea unei infecții cronice, cu o ureche care curge tot timpul, fie la dezvoltarea unui colesteatom.

Factori de risc și cauze

Perforația de timpan apare în urma a trei mari categorii de cauze: după un traumatism, din cauza unei infecții sau în urma unei intervenții chirurgicale.

Traumatismele care pot produce o perforație de timpan merg de la o simplă palmă luată peste ureche până la accidente de decompresie în cadrul practicării scufundărilor. Utilizarea de bețișoare de urechi sau alte obiecte care sunt introduse în ureche expune și ea la riscul perforării timpanului.

Suflatul incorect al nasului - atunci când nasul se suflă puternic, cu amândoua nările odată, se înfundă urechea prin presiune inversă și apare perforația de timpan. Copii sunt învățați încă de la grădiniță cum se suflă corect nasul: se suflă mai întâi o nară, apoi cealaltă.

Semnul de alarmă după oricare din accidentele enumerate este, pe lângă scăderea auzului, sângerarea din ureche. Perforațiile post-traumatice se pot asocia și cu alte probleme la nivelul urechii medii, cum ar fi luxarea lanțului de oscioare sau dislocarea unuia dintre oscioare ca urmare a traumatismului.

Barotraumatismul reprezintă afecțiunea urechii determinată de variațiile mari și bruște de presiune atmosferică, survenite de obicei în zboruri cu aeronave, deplasări cu telecabine de mare viteză și/sau la diferențe mari de altitudine ori la scufundări. Perforarea spontană a timpanului în barotraumatism impune tratament de specialitate și prevenirea distrugerii chimice a urechii interne.

Prevenirea barotraumatismului include evitarea zborurilor sau a scufundărilor când există factori de risc favorizanți pentru apariția acestei afecțiuni (viroză respiratorie, infecție acută de căi respiratorii superioare, sinuzită acută, intervenții chirurgicale recente în sfera nasului și sinusurilor paranazale).

Dacă nu se pot evita aceste situații cu posibile variații mari și bruște de presiune atmosferică, se recomandă următoarele măsuri preventive:

• desfundarea nasului cu un spray nazal cu 10 minute înainte de decolare și aterizare;
• manevre de deschidere voluntară a tubei auditive (înghițituri dese dintr-un pahar cu apă, mestecarea gumei de mestecat sau căscatul) pe durata acestor proceduri;
• menținerea poziției ridicate a capului, fără a acoperi urechea (cască auditivă sau dormitul cu capul pe umăr), mai ales la copii;
• hrănirea copiilor până la atingerea plafonului de zbor sau până la aterizare;
• evitarea scufundărilor de către pacienții cu antecedente de otite, disfuncție tubară sau dacă există factorii favorizanți ai apariției disfuncției tubare/barotraumatismului.

Infecțiile - otitele acute și cronice

Otita medie acută are ca stadiu natural de evoluție perforarea timpanului. Dacă otita trece neobservată sau este ignorată, se poate transforma în otita cronică, cu persitența perforației.

Intervenții chirurgicale

Printre intervențiile chirurgicale care pot avea drept complicații persistența unei găuri în timpan se numără miringotomia repetată cu aeratoare transtimpanice, chirurgia otosclerozei sau a colesteatomului.

Semne și simptome

Ruptura timpanului este o afecțiune poate afecta grav auzul și care duce la predispoziția urechii de a se infecta, ori la apariția vertijului pe termen lung.

Perforația de timpan poate fi însoțită de otoree (scurgerea unui lichid din ureche) în două situații:

• Otită medie acută (se elimină lichidul purulent)
• Perforația de timpan din cauza unui traumatism (o palmă peste ureche, introducerea unui bețișor de ureche sau a altui obiect ascuțit). Din ureche poate să curgă sânge.

În funcție de gravitatea rupturii, unul sau mai multe dintre aceste simptome pot să apară:

• Durere puternică ce poate radia către ochi și maxilar
• Senzație de ureche înfundată
• Pierderea parțială sau totală a auzului
• Amețeli sau slăbiciune, greață
• Pocnituri sau țiuit
• Scurgerea unui lichid din ureche
• Febră ridicată

Simptomele dispar, de obicei, odată cu vindecarea timpanului sau după tratarea eventualei infecții.

Posibile complicații de timpan perforat:

Necroza ciocanului si nicovalei și eliminarea lor

• Paralizie facială, nistagmus sau vertij prin infecția nervului facial și a labirintului
• Flebita golfului venei jugulare
• Meningite, encefalite prin extinderea infecției la fosa cerebrală mijlocie
• Polip care poate obstrua canalul auditiv extern
• Colesteatomul – tumoră alba epitelială în casa timpanului, cu miros respingător, care prin eroziune poate da complicații de timpan perforat chiar letale

Diagnostic

Diagnosticul de perforație a timpanului se pune în urma examinării urechii și timpanului fie cu un otoscop, fie cu microscopul de consultație. Scăderea de auz se pune în evidență prin efectuarea unei audiograme.

• examinare fizică (cu otoscop)
• analize de laborator ale secreției din ureche
• test de auz
• timpanometrie
• examen audiologic

Tratament

Perforațiile post-traumatice de mici dimensiuni se pot închide de la sine în câteva săptămâni. A se evita pătrunderii apei în urechi, inclusiv a picaturilor auriculare, deoarece o infecție ar diminua șansele de închidere spontană a perforației. Dacă perforațiile de timpan sunt grave se închid pe cale chirurgicală, fie printr-o mică intervenție de aplicare a unui mentor de cicatrizare pe suprafața timpanului (un fel de plasture menit să repare ruptura timpanului), fie printr-o intervenție mai complexă de miringoplastie.

Timpanoplastia constă în transplantul membranei timpanice, cu sau fără reconstrucţia osişoarelor. Transplantul este o grefă care se recoltează în timpul operaţiei de la pacient (fie învelişul muşchiului temporal, fie învelişul cartilajului tragal - din faţa urechii).

Operația constă în refacerea timpanului care este amplasat pe sub resturile vechiului timpan. Atunci când se reface doar membrana timpanică, operaţia este denumită miringoplastie.

Atunci când este necesar, se efectuează şi osiculoplastia (sau columelizarea) care constă în refacerea unei legături între faţa profundă a noului timpan şi urechea internă cu ajutorul osişoarelor proprii şi/sau utilizarea unor implante osiculare. Acestea au rolul de a transmite vibraţiile sonore preluate de noul timpan către lichidele urechii interne.

Prevenire

• Tratați infecțiile urechii medii
• Protejați-vă urechile în timpul zborului
• Nu introduceți obiecte în urechi (Urechea se curăță singură. Nu este indicat să folosim bețisoare de urechi pentru igienă)
• Protejați-vă de zgomotul exploziv (Blocăm zgomotul prin aplicarea de dopuri speciale pentru urechi. Evităm zgomotul – punem mâinile peste urechi și ne îndepărtăm de zgomot. Reducem volumul zgomotului dacă acest lucru este posibil)