Scolioza: cauze, simptome, tratament

Scolioza este o deviere a axului coloanei vertebrale în planurile frontal, sagital şi orizontal. În general, apare la coloana toracică sau în partea de jos a spatelui (coloana lombară). Este o afecţiune deosebit de gravă şi frecvent întâlnită la copii şi adolescenţi, cu repercusiuni severe la vârsta maturităţii.

Este foarte importantă examinarea periodică a copiilor încă de la vârsta preşcolară. Cele mai frecvente cazuri, 80%, sunt întâlnite la fete. Scolioza nu apare din cauza unei poziții defectuoase, ci are o cauză genetică şi hormonală. De aceea este necesară depistarea precoce când gradul de curbură a scoliozei este mic şi nu apar modificări semnificative ale coloanei vertebrale şi ale cutiei toracice cu repercusiuni asupra funcțiilor cardio-respiratorii, precum şi a tulburărilor de echilibru. În cele mai multe cazuri scolioza este depistată prea târziu, pacienţii prezentându-se la un prim control medical după luni sau chiar după ani de evoluţie a scoliozei.

Scolioza are efecte asupra întregului organism, caracterizându-se printr-un complex de modificări morfologice ale coloanei vertebrale, cutiei toracice şi organelor interne.

Scolioza are trei tipuri de tratament: kinetoterapia, corsetul (stopează temporar avansarea scoliozei) și intervenția chirurgicală.

Tipuri

Scolioza congenitală - este prezentă încă de la naștere și este cauzată de o anomalie osoasă

Scolioza neuromusculară - este un tip de scolioză cauzată de afecțiuni precum paralizia cerebrală sau spina bifida

Scolioza idiopatică - este cel mai frecvent tip de scolioză, apare în perioada de creștere, când coloana este încă în formare, dar se poate manifesta abia în perioada adultă, fără nicio cauza aparentă.

Semne și simptome

Aceasta afecțiune este observat la copii începând cu vârsta de opt ani. Scolioza, cu cât apare mai devreme, cu atât potențialul de agravare este mai mare. Deformarea coloanei vertebrale este vizibilă clinic din stadii incipiente și medii, dar nu aspectul estetic este cel care impune instituirea măsurilor de corectare, ci evoluţia deformării şi, mai ales, consecinţele acestor modificări de statică vertebrală care în stadiile avansate se traduc prin:

• modificarea formei şi reducerea volumului cutiei toracice, cu instalarea sindromului de insuficienţă toracică
• Schimbarea dispunerii şi raporturilor anatomice între organele interne toracice şi abdominale
• Cele mai comune simptome pe care părinții le pot observa la copii sunt:
• curbura coloanei în plan lateral, având uneori o formă de S sau de C
• diferență sesizabilă între înălțimea umerilor, a omoplaților sau a șoldurilor
• vertebrele sunt mai proeminente pe o parte a corpului
• postura deficitară
• asimetria umerilor și a bazinului - unul dintre omoplați iese mai mult în evidență
• brațele au lungimi diferite în poziție dreaptă
• apariția problemelor de respirație
• dureri de spate
• slăbiciune musculară
• oboseală
• probleme cardiace

Factori și cauze

Statistic, scolioza predomină la adolescenţii de sex feminin (80%), iar formele severe apar în proporţie de 10:1 tot la fete. Scoliozele se evidenţiază mai ales în perioada de creştere rapidă din timpul pubertăţii, existând însă şi forme care apar mai devreme. În 90% dintre cazuri, cauzele care determină apariția scoliozei nu sunt cunoscute exact - scolioza ideopatică, dar există posibili factori care contribuie la instalarea bolii.

Factori de risc:

• factorii genetici şi de mediu
• factorii hormonali – hormonii de creştere
• melatonina – distrugerea sau ablaţia glandei pineale duce la apariţia scoliozei
• rahitismul poate fi o cauză a dereglărilor creşterii coloanei vertebrale
• factorii de echilibru şi neurologici

Diagnostic

Pentru un tratament cât mai eficient şi o recuperare, sau cel puţin o stopare a progresiei scoliozei, depistarea acesteia ar trebui să se realizeze cât mai precoce. Medicul şcolar este cel care depistează cea mai mare parte a deviaţiilor coloanei vertebrale la copiii preşcolari, şi în rândul elevilor.

Diagnosticul este în primul rând clinic, iar semnul de alertă este reprezentat de observarea unei asimetrii de tip gibozitate atât în ortostatism, cât și în flexia anterioară a trunchiului. Examenul radiografic confirmă diagnosticul. Explorările imagistice oferă şi posibilitatea stadializării scoliozei, şi stabilirea prognosticului în vederea alegerii programului recuperator cel mai potrivit.

Tratament

Asociația Mondială a Scoliozei afirmă că scoliozele cuprinse între 0-20 grade (unghiul Cobb), trebuie supravegheate de medicul specialist și necesită kinetoterapie specifică; cele între 20 și 50 de grade indică asocierea kinetoterapiei cu corset Cheneau, iar cele peste 50 de grade recomandă, obligatoriu, intervenția chirurgicală.

Kinetoterapia și terapia fizică

Kinetoterapia se adresează pacienţilor cu deviaţii ale coloanei vertebrale şi cuprinde:

• masaj şi întindere tegumentară astfel încât să se realizeze o „dezlipire” a diferitelor planuri tisulare (masaj miofascial);
• educaţia posturii corecte;
• exerciţii dinamice cu scop de asuplizare articulară;
• exerciţii statice pentru creşterea tonusului muscular;
• exerciţii de respiraţie dirijată, în vederea schimbării schemei respiratorii greşite.

Metodele kinetice cele mai eficiente sunt:

• Exerciţii specifice terapiei Schroth;
• Exerciţii dinamice şi statice din metoda Klapp şi Niederhoeffer.

Kinetoterapia trebuie efectuată de specialişti, iar la copii cu scolioză având un unghi peste 25-30 de grade folosită ca unică metodă de tratament nu dă rezultate. În aceste cazuri se asociază cu purtarea corsetului. Kinetoterapia este folosită şi postoperator. Kinetoterapia nu are nici o eficacitate în scoliozele evolutive când este utilizată ca unic tratament.

Tratamentul ortotic

Corsetul sau tratamentul ortotic este o modalitate eficientă prin care poate fi oprită agravarea scoliozei.Rolul corsetului este de a stopa şi nu de a vindeca o scolioză. Corsetul este inutil la o scolioză cu curburi sub 20-25 grade. Corsetul previne, dar nu corectează creşterea curburii scoliotice. Corsetul trebuie purtat între 20-22 ore pe zi, alternând cu kinetoterapia. Corsetul se poartă maximum 3 ani de la apariția menarhei la fete şi până la 17 ani la băieți. Dacă scolioza este depistată tardiv sau este foarte evolutivă se decide intervenția chirurgicală chiar la o vârstă mai mică.

Tratament chirurgical

Scopul intervenţiei chirurgicale este de a îndrepta şi sprijini coloana. Îndreptarea se realizează prin fuzionarea câtorva vertebre ale coloanei şi sprijinirea acestora cu o instrumentaţie metalică: tije, cârlige, racorduri. Intervenția chirurgicală nu limitează semnificativ mişcările trunchiului, iar implantele rămân toată viața. Are rolul de a corecta complicaţiile, în special cele cardio-respiratorii ale scoliozei şi de a ameliora calitatea vieţii pacienţilor

Tratamentul igieno-dietetic

Se recomandă pacienţilor cu scolioză o dietă adecvată astfel încât greutatea lor corporală să fie optimă în raport cu înălţimea şi vârsta. Acest lucru este necesar mai ales la pacienţii supraponderali, deoarece greutatea poate accentua deviaţiile coloanei vertebrale.