Guta: simptome, cauze, tratament

Guta este o formă dureroasă de artrită, care se manifestă prin dureri articulare profunde, pe fondul acumulării unei cantități mari de acid uric în sânge și țesuturi.

Este considerată una dintre cele mai vechi boli ale omenirii, primele cazuri fiind cunoscute încă din Egiptul Antic. Descrisă în scrierile lui Hipocrate, legătura dintre gută și acidul uric a fost demonstrată abia în secolul al XIX-lea de către doctorul britanic Alfred Baring Garrod. Citind în continuare, poți afla care sunt cauzele apariției gutei, cum se manifestă, ce complicații apar în lipsa tratamentului, precum și ce alimente ar trebui evitate.

• Care sunt cauzele gutei
• Care sunt factorii de risc în apariția gutei
• De câte tipuri este guta
• Care sunt simptomele gutei
• Cum evoluează guta
• Care sunt complicațiile asociate gutei
• Cum este diagnosticată guta
• Cum este tratată guta
• Ce alimente sunt recomandate
• Ce alimente ar trebui evitate
• Cum poate fi prevenită guta

Care sunt cauzele gutei

Guta poate avea următoarele cauze:

• Hiperuricemie – principala cauză a gutei. Constă într-o producție prea mare de acid uric și acumularea sa în organism. Acidul uric se poate acumula din mai multe motive, cele mai frecvente fiind prin alimentație, predispoziția genetică ori anumite anomalii sau afecțiuni care afectează modul de excreție al uraților și al sărurilor de acid uric. Dintre persoanele cu hiperuricemie, aproximativ 10% vor dezvolta gută la un moment dat;
• Obezitatea și alimentația în care predomină carnea – un indice de masă corporală de peste 35 crește riscul de apariție a gutei cu până la trei ori. De asemenea, insulinorezistența sau dislipidemia (un nivel crescut al lipidelor din sânge) reprezintă alte probleme asociate unei alimentații nesănătoase;
• Excesul de alcool – consumul excesiv de alcool poate afecta procesul de eliminare a acidului uric; drept urmare, acesta se acumulează în organism și poate duce la apariția gutei. În special berea conține cantități mari de purine, niște substanțe prezente în anumite alimente (vezi mai jos) și a căror metabolizare poate duce la acumularea acidului uric;
• Anumite medicamente sau tratamente medicale – diureticele tiazidice recomandate în hipertensiune, aspirina, niacina, imunosupresoarele (recomandate pentru ca organismul să tolereze un organ transplantat), precum și chimioterapia pot duce la apariția gutei;
• Unele boli – diabetul zaharat, hipertensiunea netratată, ateroscleroza și hiperlipidemia pot declanșa guta. De asemenea, un accident sau un traumatism sever care necesită imobilizarea la pat poate duce la apariția gutei. De regulă, afecțiunea apare la degetul mare al piciorului, mai ales pe fondul temperaturii scăzute de la nivelul articulațiilor sau al unei circulații periferice deficitare;
• Cauze genetice – în unele cazuri, guta poate apărea și pe linie genetică. În acest context, 60% din variabilitatea nivelului de acid uric este determinată genetic. Mai mult, persoanele care au afecțiuni genetice precum sindromul Lesch-Nyhan sau sindromul Kelley-Seegmiller sunt mult mai predispuse la gută. Aceste boli se manifestă prin apariția unui deficit parțial sau complet al enzimei care ajută la reglarea nivelului de acid uric.

Citește și

Ateroscleroza: Ce este, cauze, complicații, diagnostic

Care sunt factorii de risc în apariția gutei

Există o probabilitate mai mare de apariție a gutei în cazul persoanelor care au un nivel ridicat al acidului uric din organism. Mai jos sunt principalii factori de risc în apariția gutei:

1. Dieta – persoanele care consumă des carne, fructe de mare și dulciuri îmbogățite cu zahăr din fructe au un risc mai mare de gută;
2. Vârsta și sexul – guta afectează mai ales bărbații cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani și femeile după menopauză;
3. Expunerea la plumb – persoanele care își desfășoară activitatea profesională în fabrici în care se prelucrează plumbul au un risc mai mare de apariție a gutei.

De câte tipuri este guta

Tipurile de gută variază mai ales în funcție de stadiul bolii. Mai jos sunt principalele tipuri de gută.

Hiperuricemia asimptomatică

În acest prim stadiu al gutei, persoana afectată are un nivel crescut al acidului uric din organism, însă fără a prezenta simptome precum artrita sau tofii gutoși. Acest tip de gută nu necesită tratament medical, însă este indicată reducerea consumului de alimente care sporesc nivelul acidului uric.

Guta acută

Guta acută sau artrita acută gutoasă, așa cum mai este denumită, se manifestă, în primul rând, prin apariția inflamației la nivelul articulațiilor. Trecerea de la hiperuricemie la gută acută poate fi declanșată de apariția unui traumatism articular, consumul excesiv de alimente bogate în purine, luarea unor medicamente precum diureticele sau tuberculostaticele sau ca urmare a unei intervenții chirurgicale. Acidul uric începe să se acumuleze în jurul articulațiilor, acestea din urmă sunt calde la palpare, iar durerea este intensă.

Guta intercritică

Această formă de gută apare între episoadele de gută acută. Mai mult de 50% dintre persoanele care au un atac de gută vor avea încă un episod la câteva luni sau câțiva ani distanță. Lăsată netratată, boala poate apărea mai frecvent, iar atacurile pot dura mai mult.

Guta cronică tofacee

Ca urmare a acumulării de acid uric, apare fenomenul de tofi gutoși; aceștia reprezintă depuneri tisulare de urat de sodiu monohidrat. Au o consistență elastică și dimensiune de câțiva milimetri sau centimetri. Sunt nedureroși și apar frecvent la nivel urechii, al degetelor mâinilor sau picioarelor, precum și în zona antebrațului sau a cotului. În lipsa tratamentului, guta cronică tofacee apare în aproximativ 10 ani de la declanșarea gutei.

Pseudogută

Pseudoguta este o afecțiune asemănătoare gutei. Principala diferență dintre pseudogută și gută este că, în prima situație, articulațiile sunt afectate de cristale de calciu-pirifosfat, în timp ce în cazul gutei este vorba de cristale de acid uric. De asemenea, atacurile de pseudogută sunt mai puțin severe decât cele de artrită gutoasă.

Care sunt simptomele gutei

În debutul său, guta nu are simptome, însă pe măsură ce acidul uric se acumulează la nivelul articulațiilor și țesuturilor, încep să apară primele semne. Mai jos sunt principalele simptome asociate gutei:

• Căldură la atingere, durere, edem și sensibilitate la nivelul articulațiilor, mai ales ale degetului mare de la picior;
• Pielea din jurul articulațiilor devine roșie-vineție;
• Mâncărime în jurul articulațiilor;
• Accentuarea disconfortului pe timpul nopții, iar apoi, reducerea intensității în următoarele 2-7 zile;
• Dureri nocturne profunde, care te pot trezi din somn – durerea debutează brusc și devine sfâșietoare în câteva ore;
• Descuamarea pielii după încheierea atacului de gută;
• Febră și frisoane;
• Dificultăți în funcționarea normală a articulațiilor – pe termen lung, poate apărea incapacitatea de mișcare a degetelor.

În cazul persoanelor cu gută recurentă, simptomele pot reapărea după o intervenție chirurgicală sau boala se poate croniciza. În cazul gutei cronice, simptomele sunt asemănătoare gutei obișnuite, însă durerea este mult redusă. Uneori, poate apărea inflamația lichidului articular, la nivelul genunchiului sau al cotului, iar afecțiunea poartă numele de bursită.

Cum evoluează guta

De regulă, primele atacuri de gută afectează o singură articulație și durează 2-3 zile. Atacurile următoare pot afecta mai multe articulații în același timp și pot dura până la câteva săptămâni, în lipsa tratamentului. La început, atacurile de gută pot apărea la distanță de câteva luni sau chiar ani, însă odată cu trecerea timpului, atacurile apar tot mai des, într-un final ajungându-se la câteva pe an.

După primul episod de gută, articulațiile se recuperează în totalitate. În aproximativ 50% dintre cazuri, guta revine la maximum 12 luni de la primul episod, însă cu o intensitate mai redusă. Puțini pacienți nu mai au un alt episod de gută în cursul vieții. Pe măsură ce atacurile de gută devin din ce în ce mai frecvente, articulațiile nu se mai recuperează în totalitate. În acest caz, pot apărea dureri articulare chiar și între perioadele dintre atacurile de gută.

Care sunt complicațiile asociate gutei

Lăsată netratată, guta poate duce la condiții mai severe, precum:

1. Gută recurentă – uneori, guta poate apărea de mai multe ori pe an. Medicamentele pot ajuta la prevenirea unui nou atac de gută sau pot reduce din intensitatea simptomelor. În lipsa tratamentului, articulațiile continuă să fie erodate, iar pe termen lung, se poate ajunge până la distrugerea lor;
2. Gută avansată – apare atunci când cristalele de uree se formează sub piele. Astfel, apare fenomenul de tofi gutoși. Aceștia se pot dezvolta în zona degetelor, a mâinilor, picioarelor, coatelor sau tendoanelor lui Ahile. Nu sunt dureroși, însă se pot umfla în timpul atacului de gută;
3. Pietre la rinichi (calculi renali) – cristalele de uree se pot acumula în tractul urinar și pot duce la formarea pietrelor la rinichi. Prezența acestora se manifestă prin dureri radiante în zona abdominală și inghinală, durere care fluctuează în intensitate, producând senzația de arsură la urinare.

Citește și

Ce trebuie să știi despre pietrele la rinichi (calculi renali)

Cum este diagnosticată guta

Medicul pune diagnosticul pe baza simptomelor și a intensității acestora, precum și a unor investigații care vor ajuta la descoperirea cauzei bolii. Mai jos sunt principalele tipuri de analize utilizate pentru a diagnostica guta.

Analiza lichidului sinovial

Lichidul sinovial este extras din articulații pentru a fi analizat. Acesta este examinat sub lumină polarizată, pentru a vedea dacă există cristale de uree, specifice gutei.

Analiza sângelui

Pentru un pacient cu atac acut de gută, analizele de sânge vor arăta VSH crescut (viteza de sedimentare a hematiilor), fibrinogen și proteina C reactivă crescute, precum și leucocitoză (creșterea numărului de globule albe) și tromobocitoză. Acidul uric din sânge poate avea valori crescute sau normale.

Analiza urinei

Testul de urină constă în colectarea urinei pe o perioadă de 24 de ore. Analiza va arăta cum funcționează rinichii, precum și uricozuria. În cazul persoanelor care au gută, aceasta din urmă este crescută chiar și atunci când acidul uric are valori normale.

Radiografia

Radiografia oferă o imagine asupra tumefacției părților moi din zona articulațiilor. Este folosită mai ales după primul atac de gută. Testele ulterioare vor arăta evoluția bolii până în momentul osteoartritei severe. De asemenea, radiografia este folosită și pentru a exclude alte afecțiuni articulare cu simptome similare.

Citește și

Artroza: tipuri, simptome, cauze, diagnostic, management și tratament

Cum este tratată guta

Pe baza stabilirii diagnosticului, doctorul va recomanda un tratament. Acesta are rolul de a reduce din durere și disconfort, de a preveni reapariția unui nou atac de gută, precum și de a evita complicațiile.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul debutează cu administrarea de medicamente care atenuează durerea. Acestea pot include:

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene – doctorul poate recomanda medicamente precum ibuprofen sau naproxen, care pot fi luate fără rețetă, sau medicamente mai puternice, precum indometacină sau celecoxib, care necesită prescripție medicală;
• Colchicină – este un analgezic ce reduce din durerea asociată gutei. Este recomandat doar pe termen scurt, deoarece are efecte adverse precum diaree, vărsături, slăbiciuni musculare și poate cauza complicații pentru persoanele care au probleme renale. După trecerea atacului de gută, medicul poate recomanda o doză zilnică mai mică, pentru a preveni apariția unui nou episod;
• Corticosteroizi – sub formă de pilule sau injectabili. Din această clasă, prednisonul este cel mai cunoscut și ajută la reducerea inflamației și a durerii.

Este, totuși, indicat să eviți administrarea de aspirină pentru reducerea durerii, deoarece aceasta poate crește nivelul acidului uric din sânge.

Pentru a preveni apariția unui nou atac de gută, doctorul poate recomanda medicamente care scad nivelul acidului uric din sânge. Printre acestea, se află medicamentele care grăbesc eliminarea acidului uric prin urină (de exemplu, alopurinol), care trebuie luate sub stricta supraveghere a doctorului, deoarece, administrate alături de diuretice tiazidice sau anticoagulante, pot cauza complicații. De asemenea, tot pentru a preveni recurența, este recomandată și colchicina, mai ales în primele 30 de zile de tratament.

În lipsa tratamentului medicamentos, boala se poate croniciza și poate duce la distrugerea articulațiilor sau chiar la probleme grave de rinichi. Foarte rar și doar dacă tofii gutoși cauzează deformări, sunt recomandate intervențiile chirurgicale. În acest caz, operațiile de corectare constau în excizia chirurgicală a tofilor.

Pentru a se evita apariția complicațiilor asociate gutei, pot fi recomandate următoarele tipuri de medicamente:

• Medicamente care blochează producția de acid uric – numite medical și inhibitori ai xantinoxidazei, aceștia limitează capacitatea organismului de a produce acid uric. Prin reducerea nivelul de acid uric din sânge, se diminuează și riscul de complicații asociate gutei;
• Medicamente care grăbesc eliminarea acidului uric – aceste medicamente uricozurice includ probenecid și lesinurad și îmbunătățesc funcțiile rinichilor, pentru a înlesni eliminarea acidului uric.

Schimbarea stilului de viață

Pe lângă administrarea medicamentelor recomandate de doctor, pacienții care au gută trebuie să facă și câteva schimbări în ceea ce privește stilul de viață. Astfel, se recomandă:

• Limitarea consumului de alcool și de băuturi îndulcite cu fructoză (zahăr extras din fructe). Acestea pot fi înlocuite cu apă sau cu ceaiuri fructate, dar fără zahăr adăugat;
• Limitarea consumului de alimente bogate în purine;
• Scăderea în greutate, precum și activitatea fizică regulată – eliminarea surplusului ponderal poate duce la reducerea riscului de apariție a unui nou atac de gută.

Unii pacienți apelează inclusiv la terapii alternative, precum meditația sau exercițiile de respirație. Acestea îi ajută să nu se mai gândească la durere și pot fi utile pe termen scurt, însă în niciun caz nu pot substitui tratamentul medicamentos.

Ce alimente sunt recomandate

Dacă ai gută, pe lista alimentelor permise se află:

• Laptele bătut și dulce;
• Iaurtul;
• Brânza nesărată și slabă;
• Peștele slab;
• Ouăle fierte (cel mult 1-2 ouă pe săptămână);
• Cerealele integrale;
• Mămăliga.

Cu alte cuvinte, dieta trebuie să fie hipoproteică, normoglucidică și normolipidică.

Ce alimente ar trebui evitate

Persoanele care au gută ar trebui să evite acele alimente cu un conținut bogat de purine. Prin metabolizarea acestora, se formează acid uric, a cărui acumulare duce la apariția gutei. Printre alimentele de evitat se află:

• Sarea;
• Organele (rinichi, ficat, creier);
• Peștele gras (sardine, hering, anșoa, scrumbie, somon, calcan);
• Icrele;
• Fructele de mare;
• Carnea de vițel sau de miel;
• Mezelurile;
• Conservele de carne sau pește;
• Untura;
• Produsele lactate cu un conținut mare de grăsime, inclusiv unt, smântână și frișcă.

La acestea se adaugă anumite legume cu un conținut ridicat de purine, așa cum sunt: sparanghelul, spanacul, roșiile, ciupercile, castraveții, sfecla roșie, fasolea albă, mazărea și țelina. De asemenea, sunt de evitat smochinele uscate, afinele, dulciurile, în special cele care conțin fructoză, pâinea albă, băuturile alcoolice și ciocolata. Aceasta din urmă produce urați care intensifică producția de acid uric.

Cum poate fi prevenită guta

Urmarea unor recomandări referitoare la stilul de viață poate ajuta la reducerea riscului de apariție a unui nou atac de gută sau la reducerea intensității simptomelor:

• Consumă multe lichide, în special apă și ceai și redu băuturile dulci;
• Evită consumul de alcool, mai ales de bere – aceasta poate intensifica simptomele gutei;
• Ia necesarul proteic din lactate cu un conținut redus de grăsimi – acestea protejează de gută, fără a te priva de nutrienții necesari sănătății;
• Limitează consumul de carne, pește și păsări de curte;
• Introdu activitatea fizică în programul zilnic și ia măsuri pentru a-ți menține greutatea în limite normale – pierderea în greutate poate duce la o reducere a nivelul acidului uric din organism; totuși, nu sunt indicate dietele restrictive sau pierderea rapidă în greutate, deoarece favorizează creșterea (temporară) a nivelului acidului uric din sânge.

Dacă te prezinți la doctor din timp, pentru stabilirea corectă a diagnosticului, poți să previi un nou atac de gută, dar și să eviți eventualele complicații. Pe de altă parte, în lipsa consultului medical, boala va avansa până la distrugerea totală a articulațiilor. Tratamentul este destul de simplu și include administrarea de medicamente și realizarea unor schimbări ale stilului de viață.

Sursa foto: Shutterstock