Cupru: proprietățile sale în organism, surse, carență și doză maximă

Cuprul este un mineral dinamic, antiinfecţios, antiviral, antiinflamator. Organismul îl mobilizează în cazuri de agresiuni microbiene în infecţii. Cuprul este un element indispensabil vieții.

Cuprul este un mineral esențial, pe care organismul îl încorporează în enzime. Aceste enzime joacă un rol în reglarea metabolismului fierului, formarea țesutului conjunctiv, producția de energie la nivel celular, producția de melanină (pigmentul care produce culoarea pielii) și funcția sistemului nervos.

Organismul uman adult conţine aproximativ 75 mg de cupru. Concentraţiile cele mai mari se găsesc în ficat, creier, inimă, rinichi şi păr, iar cele mai mici în oase, muşchi, glande endocrine. Principalul depozit de cupru din organism se găseşte în ficat.

Cuprul ajută organismul să utilizeze fierul din sânge, reducând acțiunile radicalilor liberi asupra țesuturilor. Consumarea alimentelor ce conțin cupru poate preveni anumite boli sau deficiențe (SIDA, leucemia, osteoporoza, ulceru stomacal, alergii) Împreună cu fierul, cuprul ajută la sinteza celulelor roșii din sânge.

Care este rolul cuprului?

Cuprul este important pentru funcția multor enzime. Printre numeroasele sale activități, acesta este inclus și în reglarea metabolismului, ajutând corpul să facă energie prin combinarea cu fierul și să producă globule roșii, oase și țesuturi conjunctive. Cuprul este, de asemenea, implicat în pigmentarea pielii și părului, influențează funcționarea inimii și acționează ca antioxidant, reducând radicalii liberi care pot afecta celulele și ADN-ul.

Surse de cupru și necesar zilnic

Din punctul de vedere al răspândirii în natură, cuprul poate fi găsit fie sub formă nativă (pur sau necombinat) sau fie sub formă de compuși sau minerale. Rezerve de cupru se găsesc și în apele termale. De exemplu în apele termale existente la Băile Herculane se poate găsi, de asemenea, un conținut mare de cupru cu rol antiseptic și antialergic. Cuprul este larg răspândit în alimente, fructe și carne: în ficat, scoici, nuci, legume, în majoritatea cerealelor, în struguri (cea mai bogată sursă). Apa de băut și apele minerale aduc o parte din necesarul zilnic de cupru al organismului. Alte alimente cu conținut de cupru sunt crustacee, legume verzi, semințe, ciuperci, pudra de cacao.

Surse alimentare de cupru sunt reprezentate de:

• moluşte
• crustacee
• nuci
• cereale
• ficat
• rinichi

În general, alimentaţia obişnuită asigură nevoile biologice ale organismului. Necesarul zilnic de cupru al unui adult este de 2 mg iar al unui sugar de 5 mg. În cazul celui din urmă, trebuie menţionat că laptele este sărac în cupru şi alimentaţia exclusiv lactată poate conduce la anemie.

Cuprul este absorbit în principal în mediul acid din stomac şi în intestinul subţire cel mai probabil sub formă de combinaţii complexe cu aminoacizi. Din totalul de cupru adus în organism prin alimentaţie este absorbit 25–60%. S-a constatat că prezenţa zincului inhibă reţinerea cuprului.

Administrarea îndelungată a suplimentelor pe bază de zinc conduc în timp la carenţa de cupru. Acelaşi lucru se întâmplă şi la administrarea vitaminei C care favorizează în schimb, reţinerea fierului.

Conţinutul de cupru al unor produse alimentare:

Produse alimentare /Cupru (mg/100g)

• ficat de miel (fript) - 9,8
• ficat de vită (fript) - 4,5
• nuci - 1,8
• seminţe de floarea soarelui - 1,8
• migdale - 0,9
• germeni de grâu - 0,8
• avocado - 0,3
• fasole - 0,2
• mazăre - 0,2
• spanac - 0,1
• banana - 0,1

Deficitul de cupru în organism

Deficitul de cupru apare rar şi nu a fost semnalat la persoane care au o dietă echilibrată din punct de vedere nutriţional. Apare cu precădere la prematuri şi sugari. Consumul de alcool poate amplifica deficitul de cupru. Carenţa se manifestă prin anemie, decolorarea părului şi a pielii, demineralizare osoasă, fracturi spontane, degenerare cerebrală. La femei, deficiența de cupru poate fi însoțită de menstruații neregulate.

Efectele deficienței de cupru din organism poate fi observate foarte ușor, după anumite simptome vizibile: anemia, vase de sânge fragile ce se pot sparge, colesterol, infecții mai frecvente, pierderea părului sau albirea treptată a pielii și, cel mai important, oboseala cronică.

Persoanele ce suferă de afecţiuni ale tractului digestiv şi copiii cu diaree prelungită au un risc crescut de carenţă de cupru.

Sindromul Menkes

Sindromul Menkes este o afecţiune care apare din cauza unor mutaţii genetice şi se bazează pe un defect de transport intracelular al cuprului rezultând un deficit de cupru. Frecvenţa cu care apare este de 1/300.000 de nou-născuţi vii. Sindromul Menkes se manifestă prin retard de creştere intrauterină, copiii au păr rar şi depigmentat, iar faţa are aspect bucălat. Nu există un tratament consacrat, însă se recomandă suplimente pe bază de cupru şi histidină.

Excesul de cupru în organism

Toxicitatea cuprului determinată prin aport alimentar este considerată imposibilă, dar ea apare în urma consumului de apă cu concentraţii crescute de cupru sau la cei cu expunere profesională.

Excesul de cupru (toxicitatea) poate apărea atunci când o persoană este expusă și absoarbe cantități mari într-o perioadă scurtă de timp (expunere acută) sau cantități diferite pe o perioadă lungă de timp (expunere cronică).

Simptomele intoxicării acute cu cupru sunt: greaţă, vomă, diaree şi dureri abdominale, leziuni la nivelul ficatului şi rinichilor, comă şi în cele mai grave cazuri deces.

Boala Wilson

Boala Wilson este o afecţiune ereditară care cauzează acumularea excesivă de cupru în organism (ficat, rinichi, creier, ochi) şi se manifestă prin tremurături, contracturi musculare, afectarea raţionamentului şi a memoriei, semne oculare (inel pigmentar brun-verzui la marginea corneei – inel Kayser-Fleischer), disfuncţie renală, ciroză hepatică.

Boala afectează aproximativ 1 din 30.000 persoane şi în jur de 1 din 90 persoane este purtătoare a genei bolii Wilson. Dacă nu este descoperită la timp, boala este fatală. Tratamentul bolii constă în administrare agenţi chelatori (dimercaptopropanol, D-penicilamina) asociaţi cu vitamina B6 sau administrare de zinc a cărui prezenţă reduce absorbţia cuprului.

Citește și

Boala Wilson (degenerescența hepatolenticulară): cauze, simptome, diagnostic și tratament

Analize pentru determinarea cuprului în organism

• cuprul în sânge: suspiciune de boala Wilson (se testează împreună cu ceruloplasmina); monitorizarea alimentației enterale sau parenterale; intoxicații acute;
• cupru în țesut hepatic;
• cuprul urinar: suspiciune de boala Wilson, monitorizarea intoxicației cornice.