Vitamina D: rol și beneficii

Vitamina D sau calciferolul este o vitamină solubilă, care se regăsește natural în unele alimente, este produsă de către organism când pielea este expusă la razele ultraviolete ale soarelui și este disponibilă și sub forma suplimentelor alimentare.

Care este rolul vitaminei D în organism?

Vitamina D este implicată în numeroase procese metabolice:

• Este esențială pentru absorbția calciului la nivel intestinal, contribuind la menținerea unor concentrații normale de calciu și fosfor serice, indispensabile pentru mineralizarea osoasă corectă și prevenirea tetaniei hipocalcemice.
• Este necesară pentru creșterea și remodelarea osoasă. În absența vitaminei D, oasele devin fragile, își pierd densitatea și rezistența.
• Este esențială pentru prevenirea rahitismului la copii și a osteomalaciei la adulți. Împreună cu calciul, vitamina D previne osteoporoza.
• Contribuie la reducerea inflamației.
• Modulează creșterea celulară.
• Îmbunătățește funcția neuromusculară.
• Susține funcționarea corectă a sistemului imunitar.
• Reglează metabolismul glucozei.
• Modulează acțiunea genelor care codează proteine implicate în proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor.

Testarea pentru vitamina D

Atunci când vine vorba despre analizele de laborator pentru a determina concentrația serică de vitamina D, specialiștii măsoară un parametru denumit 25(OH)D sau 25-(OH)-vitamina D (25-hidroxi-vitamina D), care este un precursor al acestei vitamine.

Concentrația de vitamina D necesară unui organism sănătos este de 50-125 nmol/L (20-50 ng/mL). Asociațiile Internaționale de Endocrinologie susțin, însă, că nevoile reale ale organismului sunt mai mari: minim 75 nmol/L (30 ng/mL), pentru ca vitamina D să aibă maximum de efect benefic asupra metabolismului calciului și sistemului osteomuscular. Se recomandă cel puțin o dozare de vitamina D pe an, mai ales în sezonul rece când expunerea la soare este limitată.

Care este doza zilnică recomandată (DZR) de vitamina D2/D3?

Deși expunerea la soare reprezintă o sursă importantă de vitamina D pentru mulți oameni, stilul de viață și latitudinea la care trăim fac ca, pe timp de iarnă, să fim expuși riscului de deficiență de vitamina D. De aceea, recomandarea specialiștilor este ca bebelușii cu vârsta până la 1 an să primească minim 400 UI/zi, copiii și adulții până în 50 de ani să primească minim 600 UI/zi, iar adulții cu vârsta de peste 50 de ani să crească doza la minim 800 UI/zi. Aceste valori sunt considerate, pentru vitamina D, necesar zilnic minim, dar pot fi suplimentate, la recomandarea medicului.

Care sunt principalele surse de vitamina D?

Organismul nostru primește vitamina D naturală din surse alimentare, în urma expunerii la soare sau prin intermediul suplimentelor alimentare. Uneori, se practică suplimentarea de vitamina D în alimente (de pildă, în cerealele pentru micul dejun).

Vitamina D și alimentația

Există puține alimente în mod natural bogate în vitamina D. Cea mai importantă sursă este considerată carnea de pește grasă (păstrăv, somon, ton și macrou) și uleiul de ficat de pește. Dieta animalului influențează cantitatea de vitamina D din țesuturile sale. Ficatul de vită, gălbenușul și brânza au un conținut redus de vitamina D, sub formă de vitamina D3 și a metabolitului 25(OH)D3. Unele ciuperci conțin cantități variabile de vitamina D2.

În cifre, o lingură de ulei de cod conține în jur de 1360 UI vitamina D, un ou conține doar 44 UI vitamina D, ciupercile conțin aproximativ 4 UI/100g. După cum vezi, nu e înțelept să te bazezi doar pe alimente cu vitamina D.

Vitamina D și expunerea la soare

Deși există oameni pe Glob care își asigură cel puțin o parte a necesarului de vitamina D prin expunerea la soare, anotimpul, momentul din zi în care are loc expunerea, durata acesteia, norii și smogul, cremele de protecție solară și cantitatea de melanină a pielii sunt tot atâția factori care influențează procesul endogen de sinteză a vitaminei D.

Persoanele în vârstă și cele cu pielea mai închisă la culoare au o capacitate redusă de sinteză a vitaminei D, ca urmare a expunerii la soare. Expunerea la soare în interior, prin sticlă, nu permite sinteza de vitamina D.

Luând în calcul toate aceste variabile, este imposibil de formulat o rețetă universală privind expunerea la soare, în vederea prevenirii deficitului de vitamina D.

Vitamina D și suplimentele alimentare

Suplimentele alimentare conțin fie vitamina D2, fie vitamina D3. Ambele tipuri contribuie la creșterea concentrației de 25(OH)D seric, prevenind eficient rahitismul.

Totuși, cercetările efectuate până în prezent sugerează că vitamina D3 este mai eficientă în creșterea și menținerea unei concentrații crescute de 25(OH)D.

Hipovitaminoza D

Deficitul de vitamina D apare mai frecvent la persoanele care au un aport redus de vitamina D pentru o perioadă mai lungă de timp, fie din cauza alimentației, fie a expunerii reduse la soare. Uneori, absorbția vitaminei D la nivel intestinal este afectată, iar problemele apar mai frecvent la cei cu alergie la proteinele laptelui de vacă sau cu intoleranță la lactoză și la cei cu diete lacto-ovo-vegetariene ori vegane.

Vitamina D la copii

La copii, un nivel insuficient de vitamina D declanșează rahitismul, o boală a țesuturilor osoase, care nu sunt mineralizate adecvat. Rahitismul declanșează deformarea scheletului, durere, întârzieri de creștere, crize de hipocalcemie, tetanie, cardiomiopatie și anomalii dentare. Alăptarea prelungită fără suplimentarea vitaminei D poate determina apariția rahitismului. De aceea, Academia Americană de Pediatrie recomandă administrarea unui supliment de 400 UI zilnic, la bebeluși și copii.

La adolescenți și adulți, deficitul de vitamina D determină osteomalacie, ceea ce înseamnă o mineralizare incompletă sau defectuoasă a oaselor. Simptomele sunt asemănătoare rahitismului.

Vitamina D și osteoporoza

Scheletul uman este remodelat constant, dar pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, rata de distrucție a țesutului muscular o depășește pe cea de regenerare. Este mecanismul de apariție a osteoporozei.

Suplimentarea alimentației cu doze adecvate de calciu și vitamina D este esențială pentru sănătatea scheletului, în special la copii și la adulții cu vârsta de peste 50 de ani.

Vitamina D și cancerul

Studiile efectuate până în prezent sugerează că vitamina D ar avea un efect inhibitor asupra procesului de carcinogeneză și ar încetini creșterea tumorilor, prin stimularea diferențierii celulare și inhibarea apariției metastazelor. Vitamina D are efect antiinflamator, imunomodulator și antiangiogenic, dar studiile statistice efectuate sunt neconcludente, încă, în legătură cu modul în care nivelul seric de vitamina D ar afecta incidența, evoluția sau riscul de mortalitate legat de cancer.

Vitamina D și aparatul cardiovascular

Carența de vitamina D este asociată cu probleme de funcționare a aparatului cardiovascular, cu îngroșarea pereților arteriali, hipertrofie ventriculară stângă și hiperlipidemie. În consecință, carența de vitamina D este factor de risc pentru o parte din bolile cardiovasculare și crește riscul de atac vascular cerebral.

Vitamina D și depresia

Vitamina D este implicată într-o serie de procese la nivelul creierului, neuronii și celulele gliale având receptori pentru vitamina D. Unele studii indică o reducere a riscului de depresie la adulții de vârstă medie, în timp ce alte studii conchid că nu există nicio legătură între vitamina D3 și depresie.

Vitamina D și scleroza multiplă

Pornind de la observația că, în regiunile ecuatoriale, incidența sclerozei multiple este mult mai mică decât în zonele de climă temperată, s-a emis ipoteza că ar exista o legătură între concentrația serică de vitamina D și scleroza multiplă. Încă se studiază ideea, căci oamenii de știință nu au ajuns la un consens pe acest subiect.

Vitamina D și diabetul

Rolul pe care îl joacă vitamina D în metabolismul glucozei este cunoscut. Totuși, există destul de puține indicii că administrarea unui supliment de vitamina D ar contribui la menținerea homeostaziei glucozei, reducând riscul de progresie de la prediabet la diabetul de tip 2, sau că ar ajuta la gestionarea mai ușoară a bolii. Pe de altă parte, hipovitaminoza D sigur afectează în mod negativ rezistența la insulină.

Hipervitaminoza D

Un exces de vitamina D poate determina intoxicația cu vitamina D. Având în vedere că vitamina D crește absorbția calciului la nivel intestinal, toxicitatea vitaminei D determină hipercalcemie. Simptomele hipercalcemiei sunt: greață, vărsături, slăbiciune musculară, probleme neuropsihiatrice, dureri, pierderea apetitului, deshidratare, sete, poliurie, litiază renală.

În situații extreme, se poate ajunge la insuficiență renală, calcificarea țesuturilor moi, aritmii cardiace și chiar moarte.

Intoxicatia se produce doar în urma ingerării în exces de suplimente de vitamina D, niciodată din cauza expunerii prelungite la soare.

Reacțiile adverse la vitamina D sau contraindicațiile pentru vitamina D se întâlnesc în cazul diagnosticelor sau al tratamentelor care determină creșterea calciului seric sau urinar, în sarcoidoză sau în situația unei imobilizări prelungite. Oricum, înainte de administrare, recomandăm consultarea cu atenție a prospectului pentru vitamina D recomandată.

Vitamina D și suplimentele naturiste

Nu vei găsi pe piață ceaiuri cu vitamina D; aceasta este disponibilă sub formă de vitamina D pastile (pentru adulți) și vitamina D picături (pentru copii și adulți); în unele situații, este necesară administrarea de vitamina D injectabilă. Nu se poate discuta despre deficitul de vitamina D și un tratament naturist, dar se poate apela la suplimente de tipul uleiului din ficat de pește, în cazul persoanelor reticente la produsele farmaceutice clasice.

Bibliografie

• https://www.healthline.com/nutrition/vitamin-d-101#functions
• https://ods.od.nih.gov/factsheets/VitaminD-HealthProfessional/
• https://www.medicalnewstoday.com/articles/161618#benefits
• https://www.nhs.uk/conditions/vitamins-and-minerals/vitamin-d/
• https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/vitamin-d/
• https://my.clevelandclinic.org/health/articles/15050-vitamin-d--vitamin-d-deficiency
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3356951/
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3427198/