Giardioza (lambliaza): ce este, simptome, diagnostic, tratament

Infecțiile parazitare rămân o problemă de sănătate foarte serioasă în întreagă lume. Giardioza (lambliaza) este o boală provocată de protozoarul Giardia duodenalis (Giardia intestinalis, Giardia lamblia, Lamblia intestinalis) care există sub două forme: de trofozoit și de chist.

Infectarea omului se produce prin ingestia alimentelor sau apei contaminate cu chisturi. În stomac trofozoiții sunt eliberați din chisturi și migrează în intestinul subțire, în special în duoden și jejun, unde se atașează prin discul adeziv de celulele epiteliale. În lumenul intestinal se deplasează cu ajutorul flagelilor și odată ajunși în colon se închistează, fiind eliminați în mediul extern odată cu materiile fecale.

În general, boala trece printr-o fază acută scurtă, urmată de o fază cronică. Infecția cu G. lamblia, în faza acută, este cauza diareei apoase cu eliminarea trofozoiților. Scaunele devin din nou normale, în faza cronică, cu emisii tranzitorii de chisturi.

Prezența parazitului în intestin nu este urmată întotdeauna de apariția unor manifestări clinice, unele persoane fiind asimptomatice. Altele pot prezenta un spectru larg de simptome de la diaree ușoară care se vindecă spontan, până la diaree cronică, acompaniată de malabsorbție și pierdere în greutate.

Fiind un parazit intestinal, majoritatea manifestărilor clinice sunt legate de aparatul digestiv, dar există și manifestări extradigestive, în special neuropsihice și alergice.

Epidemiologie

• Rezervor: – omul, rar animalele domestice
• Transmitere: – prin apă sau alimente contaminate cu chisturi – de la persoană la persoană prin igienă precară (cale fecal-orală). Transmitere endemică
• Receptivitate: – copiii sunt mai susceptibili decât adulţii (lipsa igienei, organism neimunizat)
• Prevenire: – filtrarea şi purificarea apei, măsuri de igienă – control parazitologic periodic

Transmitere

Directă: cale fecal-orală (contact direct mână-gură prin care se transferă direct parazitul din scaunul persoanelor infestate. Apare în cazul unei igiene deficitare).

Indirectă: apă contaminată sau produse vegetale contaminate și nespălate.

Semne și simptome

Boala debutează după 1-3 săptămâni de la expunere, prin apariția unei diaree apoase cu miros urât, lipsită de mucus sau de sânge. Scaunele diareice sunt însoțite de dureri abdominale de intensitate variabilă, localizate de obicei epigastric, anorexie, senzație de greață și intoleranță la lactoză.

Formarea unei cantități mari de gaze intestinale produce distensie abdominală și flatulență. Simptomele descrise durează de obicei 2-3 săptămâni, după care dispar spontan. În unele cazuri diareea persistș și este însoțită de malabsorbție a glucidelor, lipidelor și a vitaminelor liposolubile.

Manifestărilor digestive li se pot adăugă tulburări neuropsihice: agitație, instabilitate, tulburări de atenție și insomnie. În unele cazuri apar și manifestări alergice cutanate (urticarie, prurigo, eczemă) și respiratorii (astm bronșic, rino-faringite).

Manifestări clinice lambliaza acută

– diaree uşoară -> cronică, urât mirositoare, fără sânge sau mucus – dureri abdominale, distensie abdominală (balonare) – greţuri, vărsături matinale – steatoree, intoleranţă la lactoză – scădere ponderală (malabsorbţie)

Manifestări clinice lambliaza cronică

– diaree – dureri abdominale, balonare – manifestări extradigestive:

• neuropsihice: cefalee, ameţeli, insomnie, tulburări de atenţie
• alergice alimentare, cutanate, respiratorii, oculare (urticarie, prurit nazal sau anal, eczemă)

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv constă în identificarea chiștilor de Giardia duodenalis în scaunele formate și a trofozoiților în scaunele diareice, în lichidul duodenal sau în biopsia jejunală. După infectarea cu chiști de Giardia duodenalis există o perioadă de aproximativ 3 săptămâni când parazitul nu apare în scaun deși bolnavul este simptomatic. Ulterior, chiștii se elimină, la început continuu, iar apoi, pe măsură ce infecția se cronicizează, excreșia lor devine intermitentă. De aceea este indicat să se repete examenele coprologice la interval de 7 zile pe o perioadă de 4-5 săptămâni

Analize recommandate

• Antigen Giardia lamblia (coproantigen)
• Paraziți în materii fecale protozoare PCR
• Examen coproparazitologic

Tratament

Giardioza trebuie tratată chiar dacă nu este exprimată clinic, deoarece simptomele pot apărea tardiv sau periodic, iar purtătorul este un rezervor de Giardia, fiind un factor de risc pentru cei din anturajul său.

Giardioza cronică, la copil determină absorbția deficitară a nutrienților cu apariția unui deficit de creștere staturală si/sau în greutate. De asemenea, apare o absorbție deficitară a vitaminelor A, D, K, precum și a zaharurilor și lipidelor.

Tratamentul urmăreşte distrugerea parazitului şi dispariţia simptomelor bolii. Odată cu dispariţia parazitului din organism, dispar şi simptomele (intoleranţa la lactoză poate persista).

• Terapie antiparazitară
• Terapie adjuvantă: antispastică intestinală, antihistaminică H1
• Regim alimentar restrictiv în lactate și alcool, bogat în proteine
• Tratament profilactic: respectarea regulilor de igienă personală și alimentară și prepararea prin fierbere a alimentelor.

Controlul eficienței tratamentului se face prin examene coprologice repetate la 7 zile. Deoarece infecția se răspândește foarte ușor, trebuie tratată nu doar persoana diagnosticată cu giardioză ci și ceilalți membri din familie/colectivitate (grădinițe, camine). Această infecție nu dă imunitate pe viață, deci pot exista cazuri de reinfecție.

În regiunile endemice, prevenirea și combaterea se realizează prin măsuri eficiente de igienă a alimentației, a mâinilor, educație sanitară.