Enterocolita și ce trebuie să știi despre aceasta

Enterocolita (enterita) este o inflamație a tubului digestiv, care afectează mucoasele intestinului subțire și gros și care are diferite cauze. Deși poate apărea la orice vârstă, este mai frecventă în rândul copiilor, când poate lua forme severe.

Ce este enterocolita

Enterocolita este o afecțiune de natură gastrointestinală, frecventă mai ales în perioada de vară-toamnă, dar poate să apară oricând, indiferent de anotimp. Cel mai des apare ca urmare a unei infecții cu bacterii, virusuri sau paraziți, dar poate avea, uneori, și alte cauze. Cel mai des, apare ca și consecință a consumului de alimente păstrate în condiții improprii, contaminate sau manevrate fără o igienă corectă a mâinilor.

În fapt, boala este o inflamație a mucoaselor intestinale (în special a intestinului subțire, uneori, și a celui gros), cauzată de o serie de factori externi. În unele cazuri, boala poate afecta și mucoasa gastrică. Afecțiunea poate avea forme severe la copiii mici și la persoanele în vârstă. Există forme cronice ale bolii (ileita sau boala Crohn) sau poate apărea la sugari și la nou-născuții prematuri (enterocolita necrozantă).

Cauzele enterocolitei

Cauzele care duc la apariția enterocolitei pot varia. Cele mai frecvente sunt infecțiile virale sau bacteriene, radiațiile terapeutice, medicamentele, alcoolul și consumul de droguri. La acestea se adaugă anumite cauze patologice, legate de funcționarea tubului digestiv sau de unele afecțiuni preexistente. Enterocolita poate să fie un simptom al unor probleme de vascularizare intestinale, respectiv enterite legate de fluxul sanguin slab, la nivelul intestinului sau ca urmare a unor afecțiuni de natură inflamatorie, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă.

Citește și

Boala Crohn: tipuri, simptome, diagnostic și tratament

Forme de boală

Cea mai frecventă este enterocolita infecțioasă cauzată de ingestia unor bacterii cu potențial toxic. Această formă de enterită poate apărea prin consumul de apă sau alimente contaminate.Bacteriile pot pătrunde în alimente în mai multe moduri, de la manipularea necorespunzătoare a acestora, igiena slabă în timpul procesării vegetalelor, fructelor și cărnii, până la păstrarea în condiții improprii. Principalele alimente care pot purta bacterii periculoase sunt: carnea de pasăre și cea de pește, laptele nepasteurizat, alimentele proaspete preparate cu ouă, unt.

Bacterii comune ce produc enterita infecțioasă sunt:

• Salmonella;
• Escherichia coli (E. coli);
• Staphylococcus aureus;
• Campylobacter jejuni;
• Shigella;
• Yersinia enterocolitica;
• Diferite specii de bacili.

Omul se poate contamina de la animalele infestate cu aceste bacterii, deși, în practică, acest fapt este mai puțin frecvent.

Enterocolita ca efect secundar al terapiei cu radiații. Radioterapia folosită în tratarea afecțiunilor de natură canceroasă afectează, în egală măsură, și celulele sănătoase. Enterita de radiație apare atunci când celulele intestinale normale și sănătoase sunt deteriorate de radiații și se inflamează. Această afecțiune dispare, de obicei, la câteva săptămâni după terminarea tratamentului. Cu toate acestea, enterocolita de acest tip poate lua o formă cronică și se poate manifesta luni de zile după terminarea tratamentului.

Unele medicamentele (analgezicele, antibioticele, antiinflamatoarele) pot provoca, la rândul lor, manifestări specifice enterocolitei (enterocolită toxică). Această suferință poate apărea și la consumatorii de droguri, dar și de alcool, sau în cazul persoanelor cu boli autoimune, cel mai frecvent, cu boala Crohn.

Gastroenterita este o formă mai severă a enteritei și se manifestă și la nivelul mucoasei gastrice.

Enterocolita parazitară are aspect cronic, provocat de prezența paraziților intestinali. Cel mai frecvent este cauzată de Giardia, dar și de alți viermi intestinali care pot da simptome specifice enterocolitei intestinale.

Enterocolita virală este provocată de rotavirusuri, afectează, în principal, copiii și evoluează, de cele mai multe ori, de la sine, către vindecare, dar poate lua și forme severe, mai ales la cei mici. De notat este că citomegalovirusul (cel mai frecvent rotavirus), afectează subiecții imunodeprimați și bolnavii de SIDA și poate deteriora grav colonul și rectul, cu leziuni de tip ischemic (întreruperea circulației sangvine) și necroză.

Enterocolita cauzată de bacilul tuberculozei provoacă TBC intestinal sau digestiv și este încă o cauză relativ frecventă a enterocolitei infecțioase. Se poate manifesta la orice persoană care a contractat bacilul, poate fi o complicație a tuberculozei pulmonare sau poate apărea la persoanele cu imunitate slăbită, condiții de viață precare și, relativ frecvent, la pacienții infectați cu HIV.

Poate fi întâlnită și o formă de enterocolită mecanică, drept urmare a unor leziuni ale intestinului, precum și o formă numită pseudomembranoasă, care se manifestă prin inflamarea întregului intestin, ca urmare a unei suprainfecții bacteriene rezistente, pe fondul unui tratament agresiv cu antibiotice.

Enterocolita necrozantă este specifică nou-născuților prematuri, iar în 85% dintre cazuri, apare la bebelușii prematuri. Nu se cunoaște cauza exactă, dar cel mai probabil este vorba despre un sistem imunitar slab dezvoltat. O altă cauză probabilă este întreruperea circulației sangvine la nivelul intestinelor, ca urmare a unei inflamații. Se presupune că supraalimentarea prematurilor ar putea provoca acumularea de bacterii în intestin, pe care sistemul imunitar nedezvoltat al copiilor mici nu le poate gestiona. Formele severe de enterocolită, indiferent de cauza lor, pot produce sângerare la nivelul intestinului (enterocolita hemoragică).

Simptome

Deși cauzele și formele de manifestare ale enterocolitei sunt diverse, simptomele sunt comune. Acestea pot să apară la câteva ore sau la câteva zile, în funcție de cauza ce provoacă boala. Simptomele sunt:

• diaree;
• greață și vărsături;
• pierderea poftei de mâncare;
• crampe abdominale și durere;
• durere abdominală intensă;
• scaune lichide sau semilichide (mai ales la copiii mici);
• scaune cu sânge;
• eliminare de mucozități în scaun;
• febra.

Citește și

Diaree: tipuri, cauze, simptome, diagnostic, tratament, prevenție

Citește și

Totul despre febră la copii: cauze, limite, cum scade

Tabloul clinic al enterocolitelor bacteriene și virale este destul de dramatic, dar, cu excepția situațiilor în care boala afectează copiii, persoanele în vârstă și cele tarate imunologic, suferința este pasageră și se vindecă aproape de la sine, cu repaus alimentar și dietă.

În cazul enterocolitei de natură bacteriană sau mecanică ori dacă este vorba de sugari, lucrurile sunt mai complicate și prezentarea la medic este obligatorie. Ca regulă generală, dacă simptomele nu trec în două-trei zile, prezentarea la medic este necesară, pentru identificarea precisă a cauzei și tratament specific. Manifestările provocate de enterocolită pot duce la complicații grave și chiar moarte, provocate de deshidratarea severă, de leziunile mucoasei intestinale și de dezechilibrul electrolitic.

Enterocolita la copii

Copiii pot fi afectați de toate formele de enterocolită, la fel ca adulții. În cazul copiilor mici, enterocolita virală, cea provocată de paraziți, dar și cele bacteriene, pot lua forme severe. Complicațiile apar ca urmare a deshidratării asociate cu tulburări grave ale echilibrului hidroelectrolitic, situație extrem de periculoasă pentru copiii mici, sugari și nou-născuți la termen sau prematur. Tratamentul de specialitate și un aport bun de lichide sunt un suport esențial, astfel că enterocolita copilului mic are nevoie de supraveghere medicală și, deseori, de spitalizare.

Simptomele sunt cele specifice: vomă, diaree, dureri de burtă, febră, incapacitatea de a mânca sau de a tolera lichide (copilul vomită imediat), slăbiciune, somnolență, letargie, anurie (lipsa urinei).

Cea mai gravă formă este enterocolita necrozantă, o boală foarte gravă, care poate afecta nou-născutul în primele săptămâni de viață. În enterocolita necrozantă, bacteriile invadează peretele intestinului și duc la necroza lumenului intestinal. Netratată, se poate ajunge la infecții grave și moarte. Deși este o boală rară, prematurii, copiii care au venit pe lume în urma unor nașteri dificile, cei care prezintă o saturație redusă a oxigenului sau cei care se nasc cu probleme hematologice, digestive și intestinale prezintă un risc crescut.

Simptomele enterocolitei necrozante diferă de la copil la copil. Cel mai des, semnele bolii sunt abdomenul umflat, lipsa peristaltismului intestinal, scaune cu sânge, dificultăți de respirație, ritm cardiac redus. Tratamentul este complex, iar în unele situații, se poate ajunge chiar la intervenții chirurgicale pentru eliminarea segmentelor intestinale necrozate.

Diagnostic și tratament

Episoadele acute de enterocolită bacteriană sau virală, la adult, se ameliorează și se vindecă spontan în câteva zile. În cazul formelor acute ale copiilor, mai ales ale celor mici și în situațiile în care afecțiunea persistă la adult, este necesară identificarea exactă a cauzei și un diagnostic de precizie.

Pentru aceasta, sunt necesare mai multe teste și un examen fizic. Este indicată hemoleucograma. Analiza materiilor fecale ajută la identificarea agentului patogen (bacterii, viruși sau paraziți), confirmă sau exclude colita pseudomembranoasă și identifică rapid enterocolita necrozantă a sugarului.

Citește și

Analize medicale de laborator recomandate în tulburările gastrointestinale

În unele cazuri, medicii completează investigațiile cu teste imagistice (mai ales în cazul sugarilor), care pun în evidență semnele de inflamație intestinală și pot ajuta la diagnosticare și la evoluția bolii. Cel mai des sunt folosite ecografiile abdominale, care permit medicilor să vadă starea în care se află pereții intestinali.

În cazul suferințelor cronice, unde etiologia nu este clară, se pot face și alte investigații care ajută la identificarea unor posibile complicații sau a altor forme de boli inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn. Examenul care poate ajuta la o diagnosticare corectă este colonoscopia, ce permite vizualizarea întregului colon și recoltarea de probe de țesut pentru analize suplimentare.

Tratamentul este diferențiat în funcție de tipul de enterocolită și de cauzele care au provocat boala. Astfel, rehidratarea este esențială și, de cele mai multe ori, se poate face pe cale orală, iar în cazurile severe, se efectuează intravenos. Nu sunt folosite medicamente antidiareice, deoarece acestea pot agrava boala și nu ameliorează semnificativ simptomele. Antibioticele pot fi utilizate atunci când este identificată o bacterie specifică, dar sunt contraindicate în alte cazuri de enterocolită. La toate acestea se adaugă o dietă specifică, pentru a pune în repaus intestinul și pentru a ajuta la vindecarea inflamațiilor.

Dieta cu lichide (apă, ceai neîndulcit, supă de zarzavat limpede) este ideală, pentru că oferă electroliți care pot fi absorbiți la nivelul stomacului, rehidratează și nu solicită intestinul.

Alimente de consumat și alimente de evitat

Dieta corectă este, pentru cele mai multe din formele de enterocolită, esențială pentru vindecare.

Sunt permise lichidele limpezi, în momentele acute ale bolii, consumate des și în cantități mici. Hidratarea corectă se face cu soluții electrolitice speciale pentru rehidratare. Se administrează câteva lingurițe, la fiecare 10-15 minute. Bolnavul poate primi carne fiartă, orez, brânză de vaci proaspătă, degresată, compot neîndulcit, după ce faza acută este depășită.

Persoanele care au diferite forme cronice de enterocolită, cele care se află în tratament pentru enterocolita tuberculoasă sau care suferă de boala Crohn, trebuie să evite alimentele grase, prăjelile, alimentele procesate, dulciurile, dar și legumele și fructele crude, precum și lactatele grase. Fiecare pacient care suferă de forme cronice de enterocolită poate constata că anumite alimente provoacă sau agravează simptomele.

Suplimentele cu probiotice pot fi de ajutor, după cum evitarea alimentelor cu lactoză poate contribui substanțial la reducerea simptomelor.

Prevenție

Majoritatea cazurilor de enterocolită sunt provocate de agenți patogeni bacterieni, care sunt ingerați odată cu alimentele preparate, păstrate sau manipulate necorespunzător. În consecință, respectarea normelor de igienă alimentară, gătirea la temperaturi corecte a alimentelor și păstrarea celor perisabile în condiții optime sunt modalități simple care previn boala.

Menținerea unui microbiom intestinal puternic, prin consumul constant de alimente cu probiotice, este o altă modalitate de prevenție.

O atenție specială trebuie acordată măsurilor de prevenție a enterocolitei la copii, mai ales a celei provocate de rotavirusuri. Infectia cu Rotavirus poate lua forme severe în cazul copiilor mai mici de doi ani, fiind deseori asimptomatică în cazul adulților sănătoși (rar aceștia prezintă forme minore de enterocolită). Rotavirusul este foarte contagios și se transmite foarte ușor.

Vaccinarea copiilor este una dintre cele mai bune și mai eficiente soluții preventive. Deoarece există mai multe tipuri de rotavirus, copiii, chiar și cei vaccinati, se pot infecta și se pot îmbolnăvi, deoarece nici infectarea și nici vaccinarea nu oferă imunitate completă, dar formele de boală făcute de cei vaccinați sunt mult mai puțin severe. Este dovedit că, în cazul copiilor vaccinați, riscul de îmbolnăvire scade considerabil. Trebuie spus că infecția cu rotavirus este una dintre principalele cauze de deces la copiii sub doi ani.

În ceea ce privește cea mai gravă formă de enterocolită, respectiv cea necrozantă, care afectează sugarul mic, prevenția este esențială. S-a constatat că alăptarea reduce riscul, iar monitorizarea copiilor din categoriile cu risc și hrănirea lor prudentă (igienă maximă, cantități mici de lapte și formule de lapte adecvate) previn apariția bolii.

În cele mai multe dintre cazuri, enterocolita este o suferință banală, cu prognostic foarte bun. Există, însă, situații când boala se poate complica rapid și poate pune viața în pericol, mai ales în cazul copiilor, vârstnicilor și al celor care au comorbidități.

Sursa foto: shutterstock.com